Centaurea melitensis

À prupositu di Wikipedia
Centaurea melitensis
Centaurea melitensis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Centaurea
Nome binuminale
Centaurea melitensis
Carl Linnaeus, 1753

Centaurea melitensis hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Centaurea melitensis hè una pianta erbacea appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si distingue da i so fiori viulini o rusulati, ragruppati in capulini, chì sò circundate da brattee punghjente. E casce di 'ssa pianta sò di regula lanceulate è prisentanu ancu spine annantu à i so lati. Centaurea melitensis pò aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Originaria di a rigione mediterrania, Centaurea melitensis hè per u più prisente in i paesi di u circondu di u mare Terraniu. Omu a trova in particulare in Spagna, in Italia, in Grecia, in Turchia è in Africa suprana. 'Ssa pianta hà ancu statu introdutta in altre rigione di u mondu, in particulare in Australia è in America suprana.

Centaurea melitensis hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Centaurea melitensis hè una pianta vivace chì si riproduce per u più in via sessuata, grazia à l'impullinazione di i fiori da l'insetti. Pò ancu prupagà si in via vegetativa, grazia à a furmazione di stuloni suttarranii. 'Ssa pianta priferisce e terre belle assiccate è assuliate, è hè à spessu prisente in e pratuline, i pasciali è e zone disturbate.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Centaurea melitensis hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altri nomi, tali Centaurea calcitrapa var. melitensis è Centaurea solstitialis subsp. melitensis. 'Ssi sinonimi sò usati da certi botanisti per designà variazione di 'ssa pianta.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Centaurea melitensis hè cunsiderata cum'è una spezia invadente in certe rigione induv'ella hè stata introdutta. Difatti, a so crescita rapida è a so capacità à diffonde si prestu ponu caghjunà una cuncurrenza incù e spezie indigene, ciò chì pò avè un impattu negativu annantu à a biodiversità lucale. In certe rigione, misure di cuntrollu sò state messe in piazza per limità a so prupagazione è prisirvà l'ecusistemi lucali.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]