Carex microcarpa

À prupositu di Wikipedia
Carex microcarpa
Carex microcarpa
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Magnoliophyta
Classa Liliopsida
Ordini Cyperales
Famiglia Cyperaceae
Genaru Carex
Nomu binuminali
Carex microcarpa
Bertol. ex Moris , 1827

Carex microcarpa hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Cyperaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Carex microcarpa hè una spezia di pianta arbacea appartinendu à a famiglia di i Cyperaceae. 'Ssa pianta hè carattarizata da i piccioli addrizzati, cilindrichi è smilzi, aghjunghjendu di regula un'altezza da 10 à 30 centimi. I casci sò liniari, stretti è misurani à l'incirca 3 à 6 millimitri di larghezza. L'infiuriscenzi sò custituiti da spighi densi, lungarini à cilindrichi, misurendu circa 1 à 2 centimi di lunghezza. Ogni spiga hè cumposta da numarosi fiora di culori brunicciu.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Carex microcarpa hè largamenti sparta in Auropa, induva edda hè prisenti in numarosi paesi, in particulari in Francia, in Alimagna, in iSpagna, in Italia è in Polonia. Si scontra ancu in Asia, in particulari in Russia, à u Cazacchistanu è in Mongulia. 'Ssa pianta hà ancu statu intradutta in certi righjoni d'America di u Nordu.

Carex microcarpa hè prisenti in Corsica ed hè mori cumuna.[1]

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Carex microcarpa hè u nomu scentificu accittatu pà 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à parechji sinonimi, in particulari : - Carex capillacea Gooden. - Carex microcarpa var. capillacea (Gooden.) J. Rousseau - Carex microcarpa subsp. alba (Blytt) Böcher

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Carex microcarpa ùn hè micca cunsidarata com'è una spezia in priculu siont'è i criterii di l'Unioni internaziunali par a cunsirvazioni di a natura (UICN). Hè rilativamenti sparta in a so aria di ripartizioni è i so pupulazioni parini stabuli. Eppuri, com'è pà numarosi altri spezii vegetali, hè impurtanti di pruteghja è di prisirvà l'ambienti naturali induva 'ssa pianta si trova cù u fini di garantiscia a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).