Bothriochloa barbinodis

À prupositu di Wikipedia
Bothriochloa barbinodis
Bothriochloa barbinodis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Poales
Famiglia Poaceae
Genaru Bothriochloa
Nomu binuminali
Bothriochloa barbinodis
Carl Linnaeus, 1753

Bothriochloa barbinodis hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Poaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Bothriochloa barbinodis hè una spezia di pianta arbacea appartinendu à a famiglia di i Poaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti, pudendu aghjunghja un'altezza da 1 à 2 metri. I casci sò liniari, longhi è stretti, incù una vaina pubiscenti à a basa. L'infiuriscenzi sò spighi à forma di pannochji, cumposti da fiurareddi disposti in gaspi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Bothriochloa barbinodis hè urighjinaria di i righjoni trupicali è subtrupicali d'America subrana, d'America cintrali è d'America suttana. Omu a trova par u più in i pratulini, i savani è i zoni aparti, ind'edda pò furmà toppi densi.

Bothriochloa barbinodis hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè una pianta vivaci, capaci à adattà si à diffarenti tipi di terri, cumpresu i terri povari in nutrimenti. Hè ancu risistenti à a sicchina è pò sopravviva in cundizioni aridi. Bothriochloa barbinodis si ripraduci par u più da i so graneddi, chì sò spargugliati da u ventu.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Bothriochloa barbinodis hè u nomu scentificu accittatu di 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Andropogon barbinodis, Andropogon saccharoides, Bothriochloa saccharoides, Capillipedium barbinode, Capillipedium saccharoides, è Dichanthium barbinode.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Bothriochloa barbinodis ùn sii micca cunsidarata una spezia minacciata, pò essa affittata da a distruzzioni di u so ambienti naturali divuta à l'espansioni agricula è urbana. A cunvirsioni di i pratulini in terri cultivati o in zoni risidenziali riduci i pupulazioni di 'ssa pianta. Hè dunqua impurtanti di metta in piazza di i misuri di cunsirvazioni pà prisirvà l'ambienti ind'si trova è assicurà a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]