Apus affinis

À prupositu di Wikipedia
U sbirru minore
Apus affinis
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Apodiformes
Famiglia Apodidae
Generu Apus
Nome binuminale
Apus affinis
John Edward Gray, 1830

U sbirru minore (Apus affinis) hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di l'Apodidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U sbirru minore hè una spezia d'acellu appartinendu à a famiglia di l'Apodidae. Stu acellu misura circa 16 centimi di lunghezza è pussede una largura di à l'incirca 40 centimi. U so piumaghju hè per u più brunu scuru, incù una gola bianca è una coda furcata caratteristica. L'ale sò longhe è pinzute, ciò chì li permette di bulà prestu è incù agilità.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U sbirru minore hè una spezia migratrice chì si riproduce in Europa è in Asia. Mentre a staghjone di riproduzione, si trova per u più in e rigione timperate di l'Europa, di l'Asia cintrale è di l'Asia di u Sudu. Dopu à a staghjone di riproduzione, migra ver'di l'Africa subsahariana, induv'ellu passa l'inguernu. Omu pò dinù truvà lu occasiunalmente in America suprana.

U sbirru minore hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U sbirru minore hè un acellu insettivoru, nutriscendu si per u più d'insetti vulanti tali e zinzale, e mosche è e farfalle di notte. Caccighjeghja in bulu, catturendu e so prede incù u so bizzicu largu è apertu. Stu acellu hè cunnisciutu per a so grande agilità in bulu, capace à bulà à velucità alte è di rializà manovre acrobatiche.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Apus affinis hè stata discrittu per a prima volta da u naturalistu John Edward Gray in u 1830. Esistenu dinù sinonimi per 'ssa spezia, tali Apus apus affinis è Apus melba affinis.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U sbirru minore hè cunsideratu cum'è una spezia di preoccupazione minore sient'è l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Benchì a so pupulazione sia in calata in certe rigione, ferma glubalmente stabile à a scala mundiale. E principale minacce per 'ssa spezia sò a distruzzione di u so ambiente naturale, a polluzione di l'aria è a diminuzione di e pupulazione d'insetti, a so principale fonte di cibu. E misure di cunsirvazione tale a prutezzione di i siti di riproduzione è a sensibilisazione di u publicu à l'impurtanza di prisirvà l'ambienti naturali sò essenziali per assicurà a sopravvivenza di 'ssa spezia.

Lessicu[mudificà | edità a fonte]

U sbirru minore hè ancu chjamatu u rundonu minori.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]