Anthemis maritima

À prupositu di Wikipedia
Anthemis maritima
Anthemis maritima
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Asterales
Famiglia Asteraceae
Genaru Anthemis
Nomu binuminali
Anthemis maritima
Carl Linnaeus, 1753

Anthemis maritima hè una pianta chì faci parti di a famiglia di l'Asteraceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Anthemis maritima, ancu cunnisciuta sottu à u nomu cumunu di cotula marittima, hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si distingui da i so fiora bianchi è giaddi, chì sò ragruppati in capulini. I casci di 'ssa pianta sò verdi, frastagliati è sgaghjani una aggradevuli adori. Anthemis maritima pò aghjunghja un'altezza da 30 à 60 centimi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Anthemis maritima hè urighjinaria di i righjoni custieri di l'Auropa, in particulari longu à u mari Tarraniu è di l'Atlanticu. Omu a trova par u più in i duni di rena, i scuglieri marittimi è i pratulini custieri. 'Ssa pianta hè bè adatta à i cundizioni salini è à i venti forti carattaristichi di 'ssi ambienti custieri.

Anthemis maritima hè prisenti in Corsica.[1]

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Anthemis maritima apparteni à u genaru Anthemis, chì cumprendi circa 100 spezii di pianti arbacei. Esisti ancu sinonimi pà 'ssa spezia, tali Cota maritima è Maruta maritima. 'Ssi noma sò stati apradati in u passatu par disignà 'ssa pianta.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Anthemis maritima hè cunsidarata com'è una spezia vulnerevuli par via di a distruzzioni di u so ambienti naturali. L'attività umani tali l'urbanisazioni, u sviluppu turisticu è u sfruttamentu agriculu ani caghjunatu una diminuzioni significativa di i so pupulazioni. Di più, u calpighjimu di i visitadori di i zoni custieri induva edda cresci pò ancu nocia à a so sopravvivenza. Misuri di cunsirvazioni sò nicissarii par pruteghja 'ssa pianta è prisirvà a so diversità genetica.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]