Vespaghju

À prupositu di Wikipedia
U vespaghju
Merops apiaster
Classificazione scentifica
Regnu Animalia
Divisione Chordata
Classa Aves
Ordine Coraciiformes
Famiglia Meropidae
Generu Merops
Nome binuminale
Merops apiaster
Linnaeus, 1758

U Vespaghju o Vispaghju (Merops apiaster) hè un acellu chì face parte di a famiglia di i Meropidae. [1] Si riproduce in u sudu di l'Europa è in certe parte di l'Africa di u Nordu è di l'Asia occidentale. Hè assai migratore è inguerna in Africa trupicale. 'Ssa spezia si scontra di veranu à u nordu di a so area di ripartizione, incù una riproduzione occasiunale in u nordupunente di l'Europa.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè un acellu lungarinu incù culori ricchi. U so sopra hè brunu è giallu, e so ale sò verde è u so bizzicu neru. Pò aghjunghje una lunghezza da 27 à 29 cm, cumpresu e duie penne cintrale lungarine di a coda. I sessi sò simili. A femina hà tindenza à avè e piume più verde ch'è durate annantu à e spalle. U piumaghju non riproduttivu hè assai più ternu, incù un spinu turchinu-verde è senza piume cintrale di a coda. U ghjovanu si assumiglia à un adultu non riproduttore, ma incù menu variazione in u culore di e pennee. L'adulti cumencianu à mutà di ghjugnu o lugliu è termineghjanu u prucessu d'aostu o di sittembre. Un'antra muta hà locu d'inguernu in Africa per dà nascita à un piumaghju di riproduzione.

Distribuzione è ambiente[mudificà | edità a fonte]

U vespaghju nichja in parte assai di u sudu di l'Europa, incù une poche di culonie spuradiche più à nordu, in Asia cintrale è occidentale è longu à a costa mediterrania di l'Africa, di u Maroccu à a Tunisia. Inguerna in certe rigione d'Africa sottusaariana, mentre ch'è in Africa australe, hè sedentariu. U vespaghju campa in i mezi aperti incù una vegetazione spuntanea è ammachjata incù arburi spapersi, vicinu à i corsi d'acqua, i boschi incù chjarine, l'oliveti. Mentre e migrazione, hè dinù frequente in e zone umite è e zone custiere.

Tassonumia è sistematica[mudificà | edità a fonte]

U vespaghju hè statu officialmente discrittu da u naturalistu svedese Carl Linnaeus in u 1758 in a dicesima edizione di u so Systema Naturae sottu à u so nome binumiale attuale Merops apiaster. U nome di generu Merops hè un termine grecu anzianu chì significheghja "vespaghju", è apiaster hè un termine latinu chì pruvene da a parola latina apis (apa).

Cumpurtamentu è eculugia[mudificà | edità a fonte]

Riproduzione[mudificà | edità a fonte]

In periodu d'accupiamentu, u masciu chjocca l'ale accantu à a femina, po face i muvimenti à scosse di l'accupiamentu, e penne di u daretu di a testa addirizzate è a punta di l'ale sottu à a coda incù ogni tantu un simulacru di messa à morte. Una volta u "matrimoni " accittatu, u coppiu scava una galleria d'abitazione induve dopu a fecondazione, a femina face cinque ovi di media. I dui partenarii si spartenu a cuvatura, chì dura circa trè simane, è l'allevu chì dura da trè à quattru simane à u nidu. I ghjovani sò tandu più grevi -sin' à 70 g- ch'è i so genitori è devenu fà u dighjunu mentre uni pochi di ghjorni innanzu u prima spiccà di bulu, sò dinù nutriti à l'incirca trè simane mentre ch'elli imparanu l'autonumia.

Allevu[mudificà | edità a fonte]

L'ovi di u vespaghju.
Merops apiaster

I vespaghji nichjanu in modu bandarecciu annantu à e sponde rinose, di priferenza vicinu à e sponde di e vadine, di solitu à u principiu di u mese di maghju. Scavanu un tunellu abbastanza longu, in u quale facenu cinque à ottu ovi bianchi sferichi ver' di u principiu di u mese di ghjugnu. U masciu è a femina s'occupanu di l'ovi, ch'elli covanu mentre à l'incirca trè simane. Si nutriscenu è s'appullanu dinù in cumunu.

Mentre a parata nuzziale, u masciu dà grossi ogetti à a femina mentre ch'ellu manghja ellu stessu i picculi ogetti. A maiò parte i masci sò monogami, ma accade ch'è elli sianu bigami. U so brionu tipicu hè un 'prrììì' o 'prruup' distintivu, dolce è liquidu.

Cibu[mudificà | edità a fonte]

Com'è u so nomu l'indicheghja, e vespe li piacenu assai. Difatti, vespe, abbe, calabroni è altri imenotteri custituiscenu u grossu di a so nutrimentu, ma ss'acellu cunsuma ancu altri insetti - mosche, filangrocche, sbarabattule, grilli, grillacci, falene, termiti... - ch'ellu caccighjeghja di regula à u bulu, à a manera di e rundinelle.

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

U vespaghju hè cumunu in Corsica. D'inguernu move versu u sudu di u Sahara.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in inglese è in francese.

Referenze[mudificà | edità a fonte]

  • Thibault, Jean-Claude, Acelli di Corsica - Les oiseaux de Corse, 1983, PRNC (in francesu)

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]