Tavulara

À prupositu di Wikipedia
L'isula di Tavulara

Tavulara hè un'isula situata à u nordestu di a Sardegna.[1] Hè stata, dapoi a mità di u seculu XIX, u sediu di una micrunazioni autopruclamata chì era battizata u Regnu di Tavulara (Rennu di Taulara in gadduresu).

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Isula calcaria longa 6 kilomitri è larga 1 kilomitru, Tavulara hè situata à u sudestu di u golfu d'Olbia in a pruvincia di Sassari, micca luntanu dinò di l'isuli di Molara è Mularottu.

Circundata di scuglieri scabrosi eccittuata à l'estremità induva a parsona trova i spiaghji accusciati in fondu di cali, com'è 'Spalmatore di Fuori' à u nordestu è 'Spalmatore di Terra' à u mezupunenti, u so rilevu hè eppuri altu apposta ch'edda culmineghja à 565 metri d'altitudina incù u Monti Cannonu.

Tavulara hè abbastanza pocu pupulata apposta chì solu una manata di famigli ci stani. A so lucalità principali hè u paesi di piscadori di A Punta del Canone.

In u 1962, l'escinziali di a pupulazioni isulana hè stata cullucatu, in seguitu à a custruzzioni di una stazioni radiu di l'OTAN annantu à a so parti uriintali chì u so accessu hè d'altrondi sempri risirvatu à u parsunali militarescu.

L'isula è l'acqui circunvicini facini parti di a riserva marina di Tavulara - Punta Coda Cavaddu criata in u 1997. I reguli di prutizzioni di l'ambienti istituiti in u parcu s'aghjunghjini à i ristrizzioni d'usu di u spaziu par u turisimu.

Una culonna di rocca naturali annantu à a costa di l'isula custituisci una di i curiusità naturali apposta ch'edda si assumiglia à una figura umana ed hè cunnisciuta sottu à u nomu di "sintinedda di petra" o "scogliu di u papa". Frà l'altri furmazioni di petra, si pò nutà l' "arcu d'Ulissi" (un'arca naturali) è a "grotta del Papa" ("a sapara di u papa", una cavità accissibuli da u mari è uffrendu un asempiu d'arti parietali datendu di u Niuliticu).

Storia[mudificà | edità a fonte]

Futugrafia di a Famiglia Bertoleoni

L'isula hè cunnisciuta dapoi l'Antichità sottu à u nomu di Hermea. Siont'è una tradizioni, hè quì chì u papa Pontianu fù cundannatu à l'esiliu è morsi in u 235.

Più dopu, sirvarà di nìchjula par i navi arabi chì svaccaghjetini i costi mentri l'anni 848-849.

Tavulara ùn entri rialmenti in a storia ch'è à u seculu XIX, quandu a prima famiglia stallata sopr'à locu, i Bertoleoni ni faci un riamu indipindenti, unu di i più chjuchi di a pianeta.

Tomba reali di i Bertoleoni

Difatti, sin'à a mità di l'anni 1830, Tavulara era disabitata. U prima à vena à stallà ci si era un pastori corsu chjamatu Ghjaseppu Celestinu Bertoleoni Poli (natu in u 1778). In u 1836, l'isula fù visitata da u rè Carulu Albertu di Sardegna chì fù subitu subitu stunatu da l'educazioni è a vivacità di spiritu di Ghjaseppu Bertoleoni. U suvranu sardu uffrì tandu Tavulara à u pastori è u feci rè. Quist'ultimu stallò tandu i so dui famigli (era bigamu) annantu à l'isula. U figliolu di Ghjaseppu, Paulu, succidì à u so babbu in u 1845 (quattru anni nanzi a morti di quist'ultimu). À u mumentu di una visita à Turinu, ottensi finalmenti da u rè Vittoriu Emmanueli II di Savoia u ricunniscimentu di u riamu di Tavulara.

Hè dinò mentri 'ssu periudu chì u patriottu Giuseppe Garibaldi si liò incù i Bertoleoni. Feci visita à l'altri membri di a famiglia stallati annantu à l'isuli di A Matalena è di Caprera.

À a morti di Paulu in u 1886, u so figliolu Carulu li succedi. U riamu di Tavulara cuminciò tandu à intarissà i grandi di 'ssu mondu, apposta chì a righjina Vittoria ùn esitò micca à invià in u 1900 un futografu di a so corti, affinch'è un ritrattu di i Bertoleoni fussi rializatu, cù u fini di arricchiscia a so gallaria di ritratti di i famigli rignanti di tandu.

Paulu II succidì à u so babbu in u 1927 o u 1928, ma duviti ceda a righjenza à a so zia Mariangela duranti uni pochi di anni mentri i quali Paolo era à u stranieri. À a morti di Mariangela in u 1934, l'Italia si dichjarò eredi di u riamu di Tavulara.

Paulu II chì avia numinatu u so cucinu u principi Carlo Ernesto Geremia com'è tinenti generali di u riamu, rivindicò sin'à a so morti in u 1962, a suvranità persa di u so riamu, chì vissi listessu annu l'installazioni di a stazioni radiu di l'OTAN annantu à u so tarritoriu.

Carlo II, u so figliolu, cuntinuò à rivindicà u tronu ; morsi in u 1993 à Capu Tistò in Sardegna. Hè oghji u so frateddu minori, Antonio (dittu "Tonino"), prubitariu di u risturanti Da Tonino (a so suredda a principessa Matalena pussedi dinò u risturanti vicinanti A Corona) chì assicureghja, in un certu modu, a perennità di u spiritu munarchicu di a famiglia Bertoleoni. In u 2002, dopu à u ritornu d'esiliu di Vittorio Emanuele, figliolu di l'ultimu rè d'Italia Umberto II, Tonino feci appeddu ad eddu affinch'è a suvranità di u riamu di Tavulara fussi di novu ricunnisciuta, ma indarru.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruveni in parti da l'articulu currispundenti di a wikipedia in francesu.

Articuli cunnessi[mudificà | edità a fonte]