Robert Doisneau

À prupositu di Wikipedia
Robert Doisneau

Robert Doisneau, natu u 14 d'aprile 1912 in Gentilly è mortu l'1u d'aprile 1994 in Montrouge, hè statu un fotografu francese, trà i più pupulari dopu a guerra.

Era, à fiancu à Willy Ronis, Édouard Boubat, Izis, Émile Savitry è Albert Monier, unu di i principali riprisentanti di u currente di a fotografia umanista francese.

Biugrafia[mudificà | edità a fonte]

Robert Doisneau hè natu in u sudu di a periferia parigina in una famiglia burghese. Hà studiatu Arti Grafiche à a Scola Estienne è si hè diplomatu cum'è incisore è litografu in u 1929.

Un annu dopu, s'unì à l'Atelier Ullmann cum'è fotografu publicitariu. In u 1931, Robert Doisneau scontra à Pierrette Chaumaison cun quale si maritò trè anni dopu; Ddu stessu annu, diventa l'operatore di André Vigneau cù quale scopre a "Nova Objettività" Fotugrafica. In u 1932, vende u so primu raportu fotograficu, chì hè statu trasmessu in l'Excelsior.

In u 1934, u fabricatore di veiculi Renault di Boulogne-Billancourt, l'hà assuntu cum'è fotografu industriale, ma, per via di i so ritardi successivi (è dopu avè, per contu soiu, pruvatu à falsificà e so carte di tempu), hè statu licenziatu cinque anni dopu, in u 1939.

Avà disoccupatu, Doisneau prova à diventà un fotografu è illustratore freelance. Avia da esse unu di i più prolifici contributori à a rivista artistica è literaria Le Point, fundata in u 1936 da Pierre Betz è l'editore d'arte Pierre Braun, per a quale pruduce i so primi ritratti di Picasso, Braque è Paul Léautaud.

Pocu prima di l'iniziu di a Siconda Guerra Mundiale, hà scontru Charles Rado, fundatore di l'agenzia Rapho. U so primu raportu, nantu à a canoa in Dordogna, hè statu interruttu da a dichjarazione di guerra è da a mubilizazione generale.

Dopu à a Siconda Guerra Mundiale, Robert Doisneau hè diventatu un fotografu freelance, unendu ufficialmente l'agenzia di fotografia Rapho in u 1946.

Dopu hà cuminciatu à pruduce è realizà numerosi raporti fotografichi nantu à temi assai diversi : nutizie parigine, Parigi pupulare, sughjetti in pruvincia o à l'estranu (URSS, Stati Uniti, Jugoslavia, ecc.). Alcuni di i so raporti appareranu in riviste cum'è Life, Paris Match, Réalités, Point de vue, Regards, etc.

In u 1947, Robert Doisneau si unisce à u Groupe des XV à fiancu à René-Jacques, Willy Ronis è Pierre Jahan. U listessu annu, hà scontru Robert Giraud, à u antiquariu Romi, era allora u principiu di una longa amicizia è di una cullaburazione fruttuosa. Doisneau publicherà una trentina di album, frà i quali La Banlieue de Paris (Seghers, 1949), cù testi di Blaise Cendrars. Hà travagliatu per Vogue da u 1948 à u 1953 cum'è cullaburatore permanente. Hè ancu un amicu di Jacques Yonnet è e so fotografie illustranu i so famosi Incantesimi in Parigi (Denoël, 1954) chì diventanu La ville des maléfices (Biblio).

U so talentu di fotografu hè statu premiatu in varie occasioni: u Premiu Kodak in u 1947, u Premiu Niépce in u 1956. In u 1960, Doisneau hà muntatu una mostra à u Museum of Contemporary Art di Chicago. In u 1975, hè statu l'invitatu d'onore à u festival Rencontres d'Arles (Francia). Una mostra hè dedicata à ellu.

Riceverà altri premii per u so travagliu: u premiu di u libru di i Rencontres d'Arles per L'Enfant et la Colombe (1979) è per Three seconds of eternity in 1980, à Contrejour, u Grand Premiu Naziunale per a fotografia in 1983 è u Premiu Balzac in u 1986.

In u 1986, u festival Rencontres d'Arles presenta una mostra intitulata De Vogue à Femmes, Robert Doisneau. In u 1992, Doisneau presenta una retrospettiva in Modern Art Oxford. Questa serà l'ultima mostra di e so opere urganizata durante a so vita. In u 1994, u festival Rencontres d'Arles hà presentatu Omaggiu à Robert Doisneau.

A so moglia Pierrette hè morta in u 1993 mentre soffre di Parkinson è Alzheimer. Robert Doisneau hè mortu sei mesi dopu, u 1u aprile 1994, in Montrouge. Hè intarratu in Raizeux vicinu à Rambouillet, accantu à a moglia. Era un espertu in l'arti di l'usu di un treppiede.

Stile[mudificà | edità a fonte]

Robert Doisneau hè unu di i fotografi francesi i più cunnisciuti à l'esternu, soprattuttu grazia à e fotografie cum'è Le Baiser de l'Hotel de Ville. E so numerose fotografie in biancu è neru di e strette di Parigi dopu à a guerra è di e so periferie è e foto di sculari l'anu fattu famosu.

Doisneau hè "un passante paziente" chì mantene sempre una certa distanza da i so sughjetti. Feghja l'anecdota, a piccula storia. E so fotografie sò spessu impregnate di umore ma dinò di nustalgia, d'ironia è di tenerezza.

Robert Doisneau hà travagliatu in Parigi, i so periferi è i so abitanti, catturendu ogni mumentu di a so vita: artigiani, bistrot, vagabondi, zitelli di strada, ghjongleri, ecc. L'amanti sò riprisentati in Amoureux aux oranges, rue Mazarine. Durante guasi mezu seculu, hà arregistratu millaie di ritratti di a ghjente cumuna di Parigi.