Pietro Querini

À prupositu di Wikipedia
Vinezia: u Palazzu Querini

Pietro Querini (Vinezia, ... - ...) hè statu un marcanti è navigatori talianu, sinatori di a Ripublica di Vinezia.

Biugrafia[mudificà | edità a fonte]

Pietro Querini era Patriziu vinizianu (N.H.) di a putenti famiglia Querini è dunqua membru di drittu di u Cunsigliu Maiò di a Sirenissima. Fù Signori, in l'isula di Candia (Creta), di i feudi di Castel di Temini è Dafnes, famosi par a pruduzzioni di u vinu Malmasgìa, chì eddu cummirciava spicialamenti incù i Fiandri.

U viaghju di a Querina[mudificà | edità a fonte]

Carta di l'isula di Candia in Creta

U 25 aprili 1431 Petru salpò da Candia versu i Fiandri à bordu di a caracca Querina incù un caricu di 800 barili di Malmasgìa, spezii, cutonu, cera, allumi di rocca è altri marcanzii di valori, pari à circa 500 tunniddati. L'equipaghju era cumpostu da sissanta ottu omini di diversi naziunalità. I so tinenti erani Nicolò de Michele, patriziu venetu, è Cristofalo Fioravante.

U 14 sittembri, à quandu suparatu à Capu Finisterra, funi suspresi da timpesti ripituti è funi spinti sempri di più versu punenti, à u largu di l'Irlanda: si rumpiti u timonu è a navi firmò smaghjata, andendu à a deriva duranti parechji sittimani, traspurtata da u Currenti di u Golfu. U 17 dicembri l'equipaghju dicisi di abbandunà u relittu mezu affundatu è si divisi: 18 si imbarconi annantu à un schifu (spezia di scialuppa) è 47 annantu à una siconda lancia più grandi, cumprindenti i trè ufficiali. Di a prima imbarcazioni ùn si ebbi più alcuna nutizia, ma a lancia più grandi andò à longu à a deriva frà raziunamenti di vivari è morti cuntinui, tucchendu terra par furtu u 14 ghjinnaghju 1432 in l'isula diserta di Sandøy, in l'arcipelagu nurvigesu di i Lofoten, incù 16 marinari sopravviventi.

Petru Querini è i so cumpagni vissini par ondici ghjorna stendu à u bivaccu annantu à a costa nutrendu si di pateddi è accindendu fochi par scaldà si. Funi sculunnati tandu da i piscadori di l'isula di Røst, a più vicina, chì andetini in so aiutu è l'uspitetini in i so casi. A pupulazioni di l'isula di Røst, ch'è i viniziani chjamàni Rusteni, circa 120 abitanti, era dedicata à a pesca è à l'assiccazioni di u merluzzu. I viniziani firmetini circa quattru mesa in l'isula, è Querini scrissi una rilazioni dittagliata par u Senatu, oghji cunsirvata in a Bibbiuteca Apustolica Vaticana:

Par trè mesa à l'annu, veni à dì da ghjugnu à sittembri, ùn ci tramonta micca u soli, è in i mesa opposti hè guasi sempri notti. Da u 20 nuvembri à u 20 frivaghju a notti hè cuntinua, durendu vinti unu ori, bench'edda fermi sempri visibuli a luna; da u 20 maghju à u 20 aostu inveci si vedi sempri u soli o almenu u so chjarori… l'isulani, un cintunara di piscadori, si dimostrani moltu benivulenti è à sirviziu, disidarosi di cumpiacia più par amori ch'è par spirà calchì serviziu o donu à l'incontru… viviani in una dudicina di casi rutondi, incù aparturi circulari in altu, ch'eddi coprini incù peddi di pesci; a so unica risorsa hè u pesciu ch'eddi portani à venda à Bergen.
Petru Querini


Par i marinari l'uspitalità di a cumunità fù com'è un veru è probbiu Paradisu, ancu parchì:

Quisti di 'ssi scogli sò omini purissimi è di beddu aspettu, è ancu i so donni, è tanta hè a so simplicità chì ùn curani micca di chjuda alcuna a so ropa, nè mancu di i so donni ani riguardu: è quì chjaramenti si capisci parchì in i camari induva durmiani mariti è moglia è i so figlioli allughjavami ancu no, è in prisenza di no nudissimi si spugliavani quandu vuliani andà in lettu; è avendu par custumu di bagnà si u ghjovi, si spugliavani in casa è nudissimi (...) andavani insin'à i bagni, mischiendu si incù l'omini (...).
Petru Querini


L'Arcipelagu Lofoten

U 15 maghju di u 1432 Querini fù aiutatu da i piscadori à riparta versu Vinezia; partì incù gran' parti di i cumpagni (in u frattempu calchiadunu s'era accasatu à Røst), imbarchendu si annantu à una barca chì andava à Bergen purtendu incù sè 60 stoccafissi siccati. Quì i vindetti par assicurà si risorzi par vultà in Venetu. Querini duranti u viaghju di ritornu passò par Trondheim, Vadstena è Londra, induva fù ospiti di a tandu putenti cumunità viniziana chì risidia annantu à u Tamigi.

Da quì, dopu 24 ghjorna di cavaddu, u "capitanu di mari" ghjunsi finalmenti à Vinezia u 12 uttrovi 1432. Ci impurtò l'idea di u stoccafissu, chì guditi subitu di un grandi successu è ch'è i viniziani amparoni à apprizzià, sii par a so qualità gastrunomica ch'è par i so carattaristichi di cibu à longa cunsirvazioni moltu utuli sii in i viaghji di mari ch'è di terra, oltri ch'è par a carattaristica di essa un "cibu magru", divintò dinò unu di i piatti cunsigliati in l'oltri 200 ghjorni di magru, fissati, incù altri cibi, u 4 dicembri 1563, data di a XXVa è ultima sissioni di u cunciliu di Trentu.

Moltu impurtanti, in a rilazioni di u viaghju, ch'eddu scrissi dopu Querini par u Senatu, hè a discrizzioni di a vita di i piscadori nurvigesi è di a tecnica di cunsirvazioni di u merluzzu chì, una volta assiccatu, diventa stoccafissu.

L'abitanti di l'isuli Lofoten da tandu ani sempri nutritu una grandi ricunniscenza versu Petru Querini, tantu chì in u cinquicentesimu annivirsariu di u naufraghju ani erettu una stela in so onori in l'isula di Røst; inoltri un'isula di i Lofoten hè stata chjamata Sandrigøya, veni à dì isula di Sandrigo, in ricordu di a piccula cità in a pruvincia di Vicenza induva si teni annualamenti a festa di u boccalà, u piattu tradiziunali di a cucina vicintina à basa di stoccafissu pruvinenti da l'isuli Lofoten. Inoltri, in Sandrigo una piazza hè stata didicata à Røst.

U famosu umanistu di u cinquicentu Giovan Battista Ramusio, autori di u vulumu Navigazioni è Viaghji, chì raccuglìa i più impurtanti viaghji compiuti da l'antichità classica finu à a so ebbica, didicò un capitulu à Petru Querini, principiendu cusì:

Viaghju di u magnificu misseri Petru Querini ghjintilomu vinizianu, in u quali, partitu da Candia incù un caricu di malmasgìa versu punenti l'annu 1431, subiti un orribili è spavintosu naufraghju, à a fini di u quali, scampatu in seguitu à parechji accidenti, ghjunghji in i regni sittintriunali di Nurvegia è Svezia.
Giovan Battista Ramusio


Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Franco Giliberto e Giuliano Piovan. Alla larga da Venezia. L'incredibile viaggio di Pietro Querini oltre il circolo polare artico nel '400, Marsilio, ISBN 978-88-317-9459-6
  • Pietro Querini, Nicolò De Michiele, Cristofalo Fioravante. Il naufragio della Querina. Veneziani nel circolo polare artico, 2007, ISBN 88-88389-79-2

Liami[mudificà | edità a fonte]

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia taliana.