Patre nostru

À prupositu di Wikipedia

U Patre nostru (o Patri nostru) hè a preghera cumuna à ogni cristianu. E parole sò di a bocca di Gesù Cristu, cusì si leghje in u Vangelu di San'Matteu (6.9.13) è ancu in quellu di San'Luca (11.2.4). Hè a preghera a piu cunnisciuta di a riligione cristiana.


U testu di a preghera[mudificà | edità a fonte]

In lingua corsa[mudificà | edità a fonte]

Patre nostru chì sì in celu,
Ch'ellu sia santificatu u to nome;
Ch'ellu venga u to regnu;
Ch'ella sia fatta a to vuluntà,
In terra cum'è in celu.
Dacci oghjeghjornu u nostru pane cutidianu;
È rimettici i nostri debiti,
Cum'è no i rimettimu à i nostri debitori;
Ùn ci induce micca in tentazione,
Ma francaci da u male.
Amme (è cusì sia).

In lingua latina[mudificà | edità a fonte]

Eccu una versione cantata di u Pater Noster, in latinu :

In lingua greca (testu originale)[mudificà | edità a fonte]

Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς·
ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου·
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου·
γενηθήτω τὸ θέλημά σου, ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς·
τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον·
καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν,
ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν·
καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν,
ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ.

Analisa[mudificà | edità a fonte]

Patre nostru chì sì in celu[mudificà | edità a fonte]

Inseme, e parulle "Patre Nostru" designanu Diu, u Patre (cumu ancu in a tradizione ebrea). Mostra ancu ch'ellu ci hè una relazione di prossimità fra Diu è quellu chi prega, cum'è frà un babbu è u so zitellu.

Ch'ellu sia santificatu u to nome[mudificà | edità a fonte]

Dopu l'apertura (Patre Nostru), a preghera principia di listessa manera ch'è u Kaddish, sanctificandu u nome di Diu. In u ghjudaisimu, u nome di Diu hè assai importante, è centrale. Ùn hè micca solu una ticchetta chì permette d'identificà à Diu, ma rifletta a so vera natura, profunda è plurale. «Ch'ellu sia santificatu» hè una frasa passiva, dunque ùn hè micca quellu chì ora chì santifica u nome di Diu, o almenu, ùn hè micca solu ellu, ma l'umanità entera.

Ch'ellu venga u to regnu[mudificà | edità a fonte]

A dumanda pè u Regnu di Diu hè interpretata cumu una referanza à a credenza, cumuna à l'epica, chì una figura messianica veneria purtà è instaurà un regnu divinu. Di manera tradiziunale, u regnu di Diu hè vistu cume un rigalu da Diu, è micca cume una realizione umana, ma quess'idea hè avà a spessu rimessa in causa da ghjente chì crede piutostu chì stu regnu sara purtatu da un gruppu di ghjente travagliendu cù a fede pè instaurà un mondu megliu, seguente i cummandamenti di Diu.

Ch'ella sia fatta a to vuluntà, in terra cum'è in celu[mudificà | edità a fonte]

Quì si sprema a voluntà chì a voluntà di Diu sia fatta. Ghjè a spressione di una speranza.

Dacci oghjeghjornu u nostru pane cutidianu[mudificà | edità a fonte]

Quessa dumanda più parsunala rompa a similarità cù u Kaddish. U primu pinseru ghjè materiale : quellu di u pane. Ma in a tradizione cristiana, u pane ùn hè micca solu qualcosa di materiale. Hè ancu un simbulu spirituale, cume in u rituale di a communione.

U sensu di a parulla greca tradutta in corsu cume in a maioranza di l'astre lingue, ἐπιούσιος (epiusios), hè scura. Ghjè quasi un hapax legomenon (parulla impiegata solu una volta in a lingua scritta, in un cuntestu particulare bè precisu).

È rimettici i nostri debiti, cum'è no i rimettimu à i nostri debitori[mudificà | edità a fonte]

A parulla «debitu» hè una traduzzione di una parulla aramaicu vulendu ancu dì «peccatu». A scelta di a parulla «debitu» pè a traduzzione, in piazza di «peccatu», pò mostrà una certa concezzione di u peccatu cume occasione mancata di fà u bè.

«Cum'è no i rimettimu à i nostri debitori» mostra l'importanza di u perdonu in a religione cristiana. Ci vole à perdunà ancu à i so nemichi.

Ùn ci induce micca in tentazione[mudificà | edità a fonte]

I teologhi ùn sò micca d'accunsentu pè l'interpretazione d'issa frasa. A parulla greca πειρασμός (peirasmos) tene assai significazione : tentazione, prova, o torna sperimentu. In più, a traduzzione cù a parulla "tentazione" pare in cuntradizione cù u Vangelu secondu San Ghjuvanni (1:12-15), chì dice chì Diu ùn sottumette nimu à a tentazione. Un'altra interpretazione hè dunque ch'issa frasa hè una preghera pè chì Diu ci dia a forza di resistà a e tentazione.

Ma francaci da u male[mudificà | edità a fonte]

In u testu grecu, a parulla «male» pudià esse neutra (è vole dì u male in u sensu generale) o maschile (è designà «quellu chì hè male», dunque Satanassu). Pè Ghjuvanni Calvin, difatti, ùn ci sarianu tante sfarenze trà i dui.

Dossologia[mudificà | edità a fonte]