Morra

À prupositu di Wikipedia

A morra hè un ghjochu di strategìa. Nanzu era cunnisciutu dapertuttu è avà ùn si ghjoca ch'è in Corsica, in Sardegna, in parechje rigione d'Italia è in u suttanacciu francese. Hè statu inventatu in l'Antichità. L'origine di u nome hè di u talianu dialetticu "morra" chì vole dì "ritardu".

E regule[mudificà | edità a fonte]

U ghjocu hè d'induvinà a somma di i numeri chì sò mustrati incù i diti da i ghjucadori. I dui ghjucadori tendenu à tempu u bracciu mustrendu u pugnu oppuru stindendu un numeru di diti à scelta, mentre elli gridanu (guasi à vulè intimurisce l'avversariu) un numeru da 2 à 10 (a morra) generalmente in lingua lucale, à spessu incù sprissione moltu colurite chì varieghjanu da un paese à l'altru. Accade dinù à spessu ch'è u nome di u numeru fussi mudificatu per rende lu monusillabicu. U ghjucadore chì induvineghja a somma cunquista u puntu è, in u casu di ghjocu à squatre, mantene a manu è duverà cumbatte incù l'altru ghjucadore di a squatra cuncurrente, è cusì via. S'è tremindui i ghjucadori induvineghjanu a somma u ghjocu cuntinueghja è nissunu guadagna u puntu. U ghjocu finisce quand'ellu si righjunghje u tutale dicisu à l'iniziu.

Si pò ghjucà unu contr'à unu (a forma di basa di u ghjocu) oppuru dui contr'à dui, vale à dì quattru ghjucadori divisi in squatre induve e squatre sò poste à l'accasu. A cumpetizione à squatre hè quella più diffusa è ancu quella induve u fattore furtuna hè missu da parte è hè rimpiazzatu da l'abilità è a strategia.

Storia[mudificà | edità a fonte]

U ghjocu di a morra à Roma in un dipintu di l'iniziu di u seculu XIX rializatu da Bartolomeo Pinelli

A morra (murra in Sardegna, more o mora in Friuli, mórre in Molise, mora in Trentino è in u veronese, mourra in Valle d'Aosta è in Pruvenza, mura in Bergamasco, murra in Calabria) hè un ghjocu antichissimu, com'è rapportanu numerose storie cunnisciute. E prime nutizie chì s'anu di u ghjocu di a morra ricollanu à l'anticu Egittu: in una tomba d'un altu dignitariu di corte di a XXV dinastia, si vede chjaramente u defuntu intentu à stende u bracciu incù un numeru, contrappostu à un antru ghjucadore.

Parechji seculi dopu, in una pittura vasculare greca, apparisce chjaramente u ghjocu trà Elena è Paride, incù e mane prutese in l'attu tipicu di u ghjocu di a morra. Hè puru à l'epica latina chì s'anu e più chjare manifestazione ancu scritte: Cicerone, in un scrittu do soiu, ci dice ch'è "dignus est quicum in tenebris mices", vene à dì "hè persona degna quella incù a quale si pò ghjucà à a morra in u bughju". In latinu a morra era designata incù a parolla "micatio", da u verbu "micare", chì in un sensu stesu era "micare digites", vene à dì stende i diti in u ghjocu.

In l'epiche pusteriore ci fubbenu diverse tistimunianze, ancu figurative, di u ghjocu di a morra: numerosi pittori anu ripprisintatu ghjucadori di morra durente e differente fase di u ghjocu.

Varietà corsa di a morra[mudificà | edità a fonte]

Si ghjoca cù e mane: duie parsone si mettenu di punta l'una à l'altra hè facenu un numeru di diti cù una mane è dicenu mughjendu (varietà corsa) a somma di i diti di a mane di i dui ghjucatori. In a varietà corsa, u ghjucatore mughja per dì i numeri è insulta à listessu tempu quell'altru ghjucatore, tuttu què in lingua corsa.

Note[mudificà | edità a fonte]


Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

Ligami[mudificà | edità a fonte]