Milvu

À prupositu di Wikipedia
U milvu
Milvus milvus
Classificazioni scentifica
Regnu Animalia
Divisioni Chordata
Classa Aves
Ordini Falconiformes
Famiglia Accipitridae
Genaru Milvus
Nomu binuminali
Milvus milvus
Linnaeus, 1753

U Milvu (o Filanciu) (Milvus milvus) hè un aceddu chì faci parti di a famiglia di l' Accipitridae. Hè un tipu d'aceddu chì hè cumunu in Auropa.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

U dimurfismu sissuali hè guasi inesistenti ind'è u milvu, ma a femina hè appena più chjara cà u masciu. Par taglia (masciu 60 cm, femina 66 cm) è apartura alari (masciu 150 cm, femina 160 cm), supareghja u milvu brunu, incù u quali à spessu si cunfondi. U so piumaghju hè moltu più chjaru cà quiddu di u milvu brunu, da u quali si distingui par a coda russiccia caratteristica è assà furcata. S'eddu hè ussirvatu in bulu, si distingui par via di u so culori russicciu è di a tacca bianchiccia annantu à u latu infiriori di i penni remiganti primarii. Hè un animali chì a so coda mori larga li parmetti d'arià più faciuli.

U capu di u milvu hè grisgiu. U milvu pò campà sin'à 25 anni. Hè longu 60 à 70 cm. U pesu di u milvu masciu varieghja trà 700 è 1000 grammi, è quiddu di a femina varieghja trà 900 è 1300 grammi. U milvu mangna topa, aciartuli, ruspa, ranochji, è mignoculi. S'accoppia à a fini di marzu o à u principiu d'aprili.

U milvu si cunnosci da u buzaiu chì u milvu hè codisfurcatu, inveci u buzaiu t'hà a coda ronda.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Sò cunnisciuti dui sottuspezii di milvu:

  • M. m. milvus (Linnaeus, 1758)
  • M. m. fasciicauda Hartert, 1914, incù un ariali ristrettu à Capu Verdi

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

A piuma di u milvu

In Corsica ci si trova a più impurtanta pupulazioni di milvi d'Auropa. Ma hè più piaghjincu cà muntagnolu ed hè raru d'ussirvà lu sopra à 1400 metri. U milvu hè più cumunu in Pumonti ca in Cismonti. Fraquenta piuttostu i rigioni piaghjinchi è a machja bassa. Par quissa, ùn si scontra micca in i furesti di l'interiori di l'isula nè menu in i machjona. A più impurtanta pupulazioni di milvi in Corsica stà in Balagna, par via di a prisenza di u cunigliulu. A pupulazioni di milvi in Corsica pò essa stimata à 300 coppii arrighjunati.

U milvu hè calatu mori in Italia dipoi u principiu di u XXimu seculu. Hè ancu sparitu da certi rigioni d'italia. In 1980, ùn ci firmava più ca circa 150 coppii. In Tuscana in particulari ind'eddu era cumunu, hè sparitu in u sittanta. Furtunatamenti, ci hè statu un programmu di riintruduzzioni di u milvu in Tuscana, elaburatu da l'Associu di l'Amichi di u Parcu Naturali di Corsica[1]. Hè privistu cusì di prilivà uni pochi di puilacona in Corsica è in Svizzara è di purtà li in Tuscana. Cinqui piulacona di Corsica sò stati turrati à introducia in Tuscana in 2007.

Prutizzioni[mudificà | edità a fonte]

U milvu hè prutettu da:

  • a cunvinzioni internaziunali di Washington (CITES) chì intardisci u cummerciu di i spezii di fauna è di flora minacciati di sparizioni.

Gallaria d'imagini[mudificà | edità a fonte]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Da: I milvi di Corsica in Tuscana.

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]

Rifarenzi[mudificà | edità a fonte]

Liami[mudificà | edità a fonte]

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.