Henri Matisse

À prupositu di Wikipedia
Ritrattu di Matisse (1933)
Firma di Matisse

Henri Émile Benoît Matisse (Le Cateau-Cambrésis, 31 dicembri 1869 - Nizza, 3 nuvembri 1954) hè statu un pittori, incisori, illustradori è scultori francesu.

Matisse hè unu di i più noti artisti di u vintesimu seculu, espunenti di maiò spiccu di u currenti artisticu di i Fauves.

Biugrafia[mudificà | edità a fonte]

Ghjuvantù è educazioni[mudificà | edità a fonte]

Natu u 31 dicembri 1869 in Le Cateau-Cambrésis (Nordu-Passu-di-Calais), in Francia, crisciti à Bohain-en-Vermandois, in a Francia Nordu-uriintali, induva i so parenti gistiani un cummerciu di sumenti. Era u primughjinitu di a famiglia. In u 1887 si trasferì à Parighji par studià u drittu, travagliendu com'è impiigatu statali, dopu avè ottinutu a qualifica. Cuminciò à pinghja in u 1889, duranti a cunvaliscenza siguenti à un attaccu di appindiciti. Scuprì cusì "una spezia di Paradisu", com'eddu dissi in seguitu. Dicisi di divintà un artistu, incù grandi disappruvazioni di u babbu. In u 1891 turrò à Parighji, par studià arti à l'Académie Julian, divintendu studianti di William-Adolphe Bouguereau è Gustave Moreau. Inizialmenti pinsi naturi morti è paisaghji, sicondu a tradizioni fiamminga, uttinendu un discretu successu. In u 1896 esposi 5 pitturamenti à u salonu di a Société Nationale des Beaux-Arts è u statu francesu ni acquistò dui. In u 1897 è 1898 visitò u pittori John Peter Russell nantu à a Belle Île, à u largu di i costi di a Britagna.

Russell l'intrudussi à l'Impressiunisimu è à i travagli di Van Gogh (bon amicu di Russell, ma assulutamenti scunnisciutu à l'ebbica). U stili di Matisse cambiò cumplittamenti, è successivamenti u pittori avaristi dittu: "Russell fù u me maestru, è Russell m'insignò a tiuria di u culori". Influinzatu da i travagli di i postimprissiunisti Paul Cézanne, Gauguin, Van Gogh è Paul Signac, ma ancu da l'arti giappunesi, feci di u culori l'elementu cruciali di i so dipinti. Molti di i so quatri rializati trà u 1899 è u 1905 facini usu di u Pointillisme, praticatu da Signac. In u 1898 andò à Londra à studià i dipinti di William Turner. In u 1894 ebbi una figliola, Marguerite, da a mudedda Caroline Joblau. In u 1898 spusò Amélie Noelie Parayre; ebbini altri dui figlioli, Jean (natu in u 1899) è Pierre (natu in u 1900), chì criscitini insemu à Marguerite. Marguerite feci spessu da mudedda à Matisse. Matisse murì par via di un attaccu cardiacu in u 1954, à l'ità di 84 anni. Hè sipoltu in u cimiteriu di u Munasteru di Cimiez à Nizza.

Fauvisimu[mudificà | edità a fonte]

Tomba di Matisse a Nizza

A so prima mostra avviniti in u 1904, senza grandi successu. In u 1905 si trasferì in u sudu di a Francia, par travaglià incù André Derain; una spirienza duranti a quali s'accintuò a so tindenza à enfatizà furtamenti u culori. I dipinti di stu periodu sò carattarizati da formi appiattiti è linii cuntrullati, incù l'esprissioni chì dumineghja annantu à i dittagli. À u Salon d'Automne di u 1905, parechji artisti prisintetini quatri incù culori viulenti, spessu dissunanti, par sprimà emuzioni, senza riguardu par u culori naturali di u sughjettu. Matisse mustrò Finestra aparta è Donna cù u cappeddu.

L'artisti funi prestu dinuminati Fauves (fieri, bestii salvatichi). Matisse fù ricunnisciutu com'è unu di i so espunenti maghjori; altri membri erani Derain, Georges Braque, Raoul Dufy è Maurice de Vlaminck. U pittori simbulistu Gustave Moreau fù u maestru ispiradori di u muvimentu: prufissori à l'École des Beaux-Arts di Parighji, spinsi i so studianti à pinsà à u di fora di u solcu di a tradizioni, par segua i so visioni probbii. I travagli di Matisse, eppuri, scuntroni à quiddi tempi duri critichi. Eppuri u diclinu di u muvimentu Fauves dopu à 1906 ùn rallinteti micca l'ascesa di Matisse; a maiò parti di i so opari più cilebri funi infatti pinti trà u 1906 è u 1917, quandu era parti attiva di u grandi insemu d'artisti chì travagliavani à Montparnasse; bench' eddu ùn ci intrissi micca à pienu, incù i so simbianzi cunsirvatrici è i so custumi burghesi ristrittivi. Matisse ebbi un longu rapportu cù u cullizziunistu d'arti russiu Sergei Shchukin. Probbiu par Shchukin rializò A danza, unu di i so capulavori. Dipinsi ancu una siconda virsioni di u quatru, 'ssa volta in a cullizzioni di u MoMA di New York.

Gertrude Stein, l'Accademia Matisse, è i sureddi Cone[mudificà | edità a fonte]

Intornu à u 1904 Matisse scuntrò Pablo Picasso, di 12 anni più ghjovanu. I dui divintarani grandi amichi, è ancu artisticamenti rivali. Matisse è Picasso funi riuniti par a prima volta à u salonu parighjinu di Gertrude Stein è di a cumpagna Alice B. Toklas. Duranti a prima dicada di u vintesimu seculu, l'americana Gertrude Stein, incù i frateddi Leo Stein è Michael Stein, è a moglia di Michael, Sarah, fù un' impurtanti cullizziunista è sustinitrici di u travagliu di Matisse. Inoltri i sureddi Cone, amichi di Gertrude Stein, divintarani i principali sustinitrici di Matisse è Picasso, cullizziunendu cintunari di i so dipinti; sò avali esposti à l'internu di a Cone cuddection à u Museum of Art (Baltimora). Trà u 1911 è u 1917 uparò à Parighji l'Accademia Matisse, vulsuta da l'amichi di Matisse, una scola privata senza fini di lucru, in a quali Matisse educava i ghjovani artisti.

Dopu Parighji[mudificà | edità a fonte]

In u 1917 Matisse si trasferì à Cimiez, in a Costa Azurra, un subborgu di Nizza. I travagli di a dicada siguenti stu trasfirimentu mostrani un rilassamentu è un ammurbidimentu di u so approcciu. Stu ritornu à l'ordini hè tipicu di bona parti di l'arti siguenti a Prima guerra mundiali, ed hè paragunevuli à u niuclassicisimu di Picasso o Stravinsky, è à u ritornu à u tradiziunalisimu di Derain. I so udalischi uriintalizanti sò carattaristichi di stu periodu; par quantu pupulari, parechji critichi cuntimpuranii trovani sti travagli supirficiali è dicurativi.

Dopu à u 1930 un novu vigori è una curaghjosa simplificazioni apparisci in u so travagliu. U cullizziunistu americanu Albert C. Barnes u cunvinsi di pruducia un ampiu murali par a Barnes Foundation di Filadelfia, A danza II, cumplittatu in u 1932. Matisse è so moglia si sipararani in u 1939. In u 1941 li fù diagnusticatu un cancaru à u stintinu è, sopravvissutu à un diddicatu intarventu chirurgicu, iniziò à andà in sedia à ruteddi. Incù l'aiutu di l'assistenti rializò grandi collages, chjamati "gouaches découpés". In u 1947 pubblicò Jazz, un libru in edizioni limitata, cuntinenti stampi à culori di collage, accumpagnati da i so pinsamenti. In l'anni quaranta travagliò ancu com'è artistu graficu è prudussi illustrazioni in biancu è neru par parechji libra, trà u quali l'Ulissi di James Joyce. In u 1951 finì un prugettu quadriinnali, cunsistenti in a prughjittazioni di i dicori interni, di i vitrati è di i dicurazioni murali in ceramica par a Chapelle du Rosaire à Vence, in Francia. Matisse murì par via d'un attaccu cardiacu in u 1954, à l'ità di 84 anni. Hè sipoltu in u cimiteriu di u Munasteru di Cimiez à Nizza.

Comu travagliava?[mudificà | edità a fonte]

Matisse usava à parta da a raffigurazioni di a rialità, trasfurmendu la dopu in formi simplificati è appiattiti à traversu l'accustamentu di culori primarii è sicundarii puri, accesi, luminosi, privi oramai di rifirimentu à a discrizzioni naturali. A so attività pitturica si svolsi par dicennii, in u so chetu ambienti familiari, luntanu da i clamori di a vita mundana. Svolsi a so ricerca purtendu u so stili à un affinamentu prugrissivu chì tuccò, in tarda ità, i zoglii di l'astrattisimu, senza l'intinzioni di vulè li oltripassà. Si avvicinò à l'astrazzioni soprattuttu incù a tecnica di u collage annantu à carta, incù figuri simplificati, da i campituri omugenii, chì pruduciani effetti dinamichi è un vivaci cuntrastu incù u sfondu. A so seria di Nudi Turchini rapprisenta u principali asempiu di a tecnica dinuminata "pinghja incù i forbici"; erani cumpusizioni figurativi à collage, à unu o più culori, par i quali usava cartuncini lighjeri, sii par u sfondu sii par u disegnu. Tracciava prima à piumbinu l'intreiu disegnu annantu à u fogliu è dopu priparava i figuri culurati da incuddà.

Simplificava i figuri è i riavvicinava lascendu picculi marghjini bianchi. A luci di u sudu l'avia insignatu à apprizzià a forza di u culori è à usà la in funzioni sprissiva. I giaddi erani accustati à u viulettu, u rossu à u verdi, u turchinu à l'aranciu; a ricerca di Matisse riguardava l'accustamentu trà i culori, u so accordu o cuntrastu, micca u culori in sè. U culori era distribuitu incù viimenza nantu à a tela è incù un' immidiatezza tali da ùn copra la micca tutalamenti. À i culori primarii accustava i culori cumplimintarii incù l'evidenti intentu di raffurzà ni u cuntrastu timbricu. Ni risultava un insemu moltu vivaci incù un evidenti gustu par a dicuratività. A forti valenza dicurativa era accintuata da a simplificazioni di i formi è da a bidiminsiunalità. Dopu un viaghju in Algeria in u 1906, Matisse trascorri dui longhi sughjorni in u Maroccu in u 1912 è 1913; l'intaressi par l'arti islamica, incù u so rifiutu par a figurazioni è i so suparficii ritmichi è ripititivi, cuntribuisci à alluntanà lu da a tradizioni uccidintali, à u quali solu u liava certa estrema sintesi di i "primitivi" taliani.

Opari[mudificà | edità a fonte]

  • Natura morta incù libri (Nature morte aux livres) (1890), prima opara, Museiu Matisse, Nizza
  • A tola eretta (1897), Cullizzioni privata, Stavros S. Niarcos
  • Lussu, calmu è vuluttà (Luxe, calme et volupté) (1904), Museiu d'Orsay, Parighji
  • Madama Matisse (Ritrattu incù a riga verdi) (1905), Statens Museum for Kunst, Copenaghen
  • Donna incù cappeddu (1905), Museum of Modern Art, San Francisco
  • Finestra aparta, (1905), National Gallery of Art, Washington
  • Gioia di campà (Matisse) (1906), Barnes Foundation, Merion
  • A stanza rossa, (1908), Museiu di l'Ermitage, San Petruburgu
  • Cunvarsazioni, (1908), Museiu di l'Ermitage, San Petruburgu
  • A danza (1909), prima virsioni incù minori dittagli è culori menu accesi, Museum of Modern Art, New York
  • A danza (1910), a siconda virsioni hè inveci più fideli à i culori di u fauvisimu, Museiu di l'Ermitage, San Petruburgu Musica (1910), Museiu di l'Ermitage, San Petruburgu
  • I pesci rossi, (1912), Museiu Puškin, Mosca Nudo rosa (1935), Museum of Art, Baltimora
  • A camisgetta rumena (1940), Centru Pompidou, Parighji Jazz (1947), illustrazioni par Jazz
  • A tristizia di u rè (1952), Centru Pompidou, Parighji

Da veda[mudificà | edità a fonte]