Figuretta

À prupositu di Wikipedia
Una tàvula di Little Nemo di Winsor McCay (1905).

Una figuretta, (chjamata in francese bande dessinée o BD, in talianu fumetto è in inglese comic) hè una forma di spressione artistica, spessu chjamata "nuvesimu arte", chì mischia testi è imagine.

Di regula piglia a successione di caselle (o vignette) di fiure. S'appoghja nant'à dispusitivi testuali cum'è i filatterii (o ballunetti), e legende è onomatopee chì ponu indicà un diàlogu, una narrazione, rimori è altre infurmazione.


Mangas, figurette franco-belgiche è rumanzi grafichi. Un inseme di diversità culturale è edituriale in u mondu polimorficu di a figuretta.

Storia[mudificà | edità a fonte]

A storia di a figuretta si face tenendu contu di trè poli di creazione. L'Auropa l'hà vista nasce, l'America l'hà pupularizata, è l'Asia chì rapresenta oghje una pruduzzione impurtante à u Giappone è a Curea.

In America di u Nordu, si chjama comic. A striscia hè diventata pupulare à l'iniziu di u XXu seculu è un impurtante sviluppu si face in l'anni 1930 cù l'emergenza di e figurette di supereroe, cum'è Superman, persunagiu creatu in u 1938 in Action Comics. Hè dinù trà e duie guerre chì Hergé hà creatu Les Aventures de Tintin, chì ferma un classicu di e figurette franco-belgiche in un stilu cunnisciutu chjamatu linea chjara. À u Giappone, Osamu Tezuka hà pupularizatu u generu di u manga dopu a Segonda Guerra Mundiale.

Una striscia di Histoire de monsieur Jabot di Töpffer

A nascita[mudificà | edità a fonte]

Si cunsidereghja chì a figuretta hè nanta in Sguizzera cù e storie di Rodolphe Töpffer (1799-1846), scrivanu è pittore. Realizeghja in u 1827 Amours de Monsieur Vieux Boix . A so opera intitulata Histoire de monsieur Jabot publicata in u 1831 hè cunsiderata cum'è a prima figuretta. Sò picculi dissegni in neru è biancu cun sturiette fatte pè ride. Ci hè un testu. S'assumiglia à e caricature di l'epica. Töpffer chjama quessa « littérature en estampes ». Davanti à u successu incutratu da a so invenzione, Töpffer publicheghja sette libri trà u 1827 è u 1845.

E so opere cunnoscenu prestu una grande diffusione in Auropa è feranu nasce d'altre forme in Alemagna, in Olanda è in Francia.

U sviluppu[mudificà | edità a fonte]

Marthe, la bonne petite ménagère, Imagerie d'Épinal Pellerin no 922, xixe siècle.

À a fine di u seculu XIX, a figuretta si sviluppa in Francia cù a publicazione di parechje sturiette in i giurnali satirichi. Si vedenu dissignadori cunnisciuti cum'è Caran d'Ache è Benjamin Rabier chì travaglianu per l'Imagérie d’Épinal.

A diffusione di a figurette si face appena da per tuttu in u mondu. U mudellu di Töpffer franca l'Atlanticu per sviluppassi in America. In Spagna, in Inghilterra, à u Purtugalu ci sò figurette in a stampa. Ma ancu in Australia, in Argentina, à u Brasile.

Tandu si tratta sopr'à tuttu di sturiette pè ride, di dissegni satirichi.

Les Pieds nickelés di Louis Forton.

In Francia nasce un generu novu di giurnali spezializati. Sò destinati à un publicu specificu, i giurnali illustrati pè i zitelli, in un primu tempu pè a giovana burghesia. In u 1905 sorte u giurnale la Semaine de Suzette di l'editore Gautier-Langereau. Hè in questu quì ch'ellu sorte Bécassine inventata da Joseph Pinchon. In 1908 sorte L'Epatant, un giurnale destinatu à un publicu più pupulare chì vede nasce Les Pieds Nickelés.

I creatori novi sceglienu a listessa messa in pagina ch'è e fiure d’Épinal. Invece, facenu a scelta di mette un testu sott'à e fiure, ma di menu in menu descrittivu.

Ma pocu à pocu a figuretta cambia. In l'anni 1920 hà da nasce un generu novu : e storie d'aventure.

In u 1922 un giovanu belgicu chjamatu Georges Remi publicheghja i so primi dissegni in parechje riviste sott'à u cungome di Hergé. Entra in u cutitianu Vingtième Siècle, classatu à diritta è diventerà direttore di u supplemente pè i giovani, Le Petit Vingtième. In u 1929 inventa les Aventures de Tintin, reporter du Petit Vingtième, au pays des soviets. Nascenu i persunagi di Tintin è Milou. Crea Quick et Flupke (1930), pò les Aventures de Tintin, reporter du Petit Vingtième, au Congo (1930), è les Aventures de Tintin, reporter du Petit Vingtième, en Amérique (1931).

L'allbums di Tintin sò publicati in u 1930 in neru è biancu, è dopu in culore in u 1934, ind'è l'edizione Casterman. U stile di Hergé hè qualificatu in l'anni 1980 di "linea chjara" : u trattu hè precisu, ùn ci sò micca ombre, i persunagi stilizati in un decoru precisu è curatu.

In l'anni 1930 i giurnali pè i zitelli cuntribuiscenu à pupularizà a figuretta in a giuventù. In u 1934 nasce Le Journal de Mickey. L'influenza americana tocca l'Auropa. Spirou hè lanciatu in u 1938. Tintin nasce in u 1949. Sti dui ultimi seranu i principali giurnali sin'à l'anni 1970.

In l'anni 1960 a figuretta ùn diventa micca solu un generu riservatu à i zitelli. Nascenu forme nove, cum'è u rumanzu gràficu o rumanzu in figuretta cum'è Corto Maltese inventatu da Hugo Pratt.

I Comics americani[mudificà | edità a fonte]

U comic book Famous Funnies

In America, l'epica chì và da u 1934 à u 1954 hè cunsiderata cum'è l'età d'oru di i comics. Un furmatu novu di libretti nasce : u comic book. Diventa u furmatu di diffusione di figurette originale. U primu si chjama Famous Funnies, esce di ferraghju di u 1934.

Captain America

Di marzu di u 1938, a figuretta cunnosce una rivuluzione nova, cun l'invenzione di u primu supereroe.

Superman hè creatu da Joe Shuster et Jerry Siegel, in e pagine di u comic book Action Comics. Hè un successu tremendu. Si conta un milione di libri vinduti.

Pocu à pocu d'altri supereroi ghjunghjenu : Captin Marvel, Human Torch, Flash, Green Lantern, Wonder Woman, Batman.

In u 1940 nasce Captain America, chì lancia a moda di i supereroi patriotti chì si battenu contr'à i nemichi di l'America.



In Asia[mudificà | edità a fonte]

À u Giappone, un altru generu di figuretta hè assai pupulare. In giappunese si chjama "manga". À l'origine sta parolle vole dì "imagine senza impurtanza". Hè stata inventata da u dissignadore Hokusai (1760-1849) à a fine di u seculu XVIII. Hè cusì ch'ellu chjamava i so dissegni in i so carnetti di note. I mangas anu cunnisciutu u successu in furia. Oghje sò pupulari assai. U Giappone è a Curea ne pruducenu assai.

I cumpunenti d'una figuretta[mudificà | edità a fonte]

In a pagina[mudificà | edità a fonte]

A tàvula[mudificà | edità a fonte]

Hè a pagina sana d'una figuretta, cumposta di parechje bande di caselle (o "vignette"). Currisponde in francese à una "planche".

Una tàvula di figuretta


A banda[mudificà | edità a fonte]

In a figuretta, una banda hè una seguita di caselle, disposta in linea.

Una banda di figuretta


A casella (o vignetta)[mudificà | edità a fonte]

Hè un dissegnu, delimitatu da un guatru.

Una casella, o vignetta


In e vignette[mudificà | edità a fonte]

U filatteriu, o ballunettu[mudificà | edità a fonte]

Un filatteriu, o un ballunettu, hè ciò chì cuntene e parolle o i pensati di i persunagi di a storia. Pò avè parechje forme. Sì un persunagiu pensa o sunnieghja, l'usu hè di fà u ballunettu in forma di nulu.

U cartucciu[mudificà | edità a fonte]

Un cartucciu hè un pannellu inguatratu chì cuntene elementi narrativi o descrittivi di a storia. U cartucciu dà indicazioni di tempu è di locu o ci dà l'infurmazioni chì permettenu una cunniscenza più bona di l'azzione. Si dice dinù un recitativu. Certe volte si presenta cù un fondu culuritu, di regula giallu, per fà a differenza cù i ballunetti di i diàloghi.

Un cartucciu


L'onomatopea[mudificà | edità a fonte]

Un'onomatopea una parolla chì imiteghja un sonu, un rimore. In a figuretta, l'onomatopee custituiscenu l'effetti di sonu di a storia.

Un'onomatopea

L'ideogramma[mudificà | edità a fonte]

Hè un picculu dissegnu, un'icona o un sìmbulu chì sprime un'idea, un sentimentu, un pensamentu.

Esempiu d'ideogramma


Krazy Kat di George Herriman .
Bibi Fricotin di Louis Forton .

Arti è tecniche in a figuretta[mudificà | edità a fonte]

  • U sinopsi : Hè a prima tappa di creazione. Hè un riassuntu di a storia.
  • U scenariu : trattamentu in detagli di a storia. Specifica, tàvula per tàvula, a divisione di l'azzione, a pusizione di i caratteri, è presenta i dialogi.
  • A ricerca grafica : Hè u travagliu di u dissignadore chì cerca u stilu generale. Crea i persunagi principali è l'ambiu di a storia. Face ricerche nant'à i lochi, decori, l'accessorii ecc.
  • Messa in pagina : hè a scelta di guatri, i punti di vista, l'accunciamentu di e vignette in a tàvula.
  • crayonné : prima prugettu di dissegnu. Hè à partesi da stu primu dissegnu fattu à a mina ch'ellu si travaglia.
  • L'inchjustratura : opera chì cunsiste à passà l'inchjostru nant'à i u dissegnu fattu à a mina. Dà à u disegnu una linea definitiva. Infine, solu sta strada serà stampata.
  • A messa in culore  : operazione chì cunsiste in sceglie è applicà u culore à e sfarente zone delimitate da e linee inchjustrate (persunagi, decori, vestiti).

I mistieri di a figuretta[mudificà | edità a fonte]

Una figuretta hè realizata da un autore chì pò fà tuttu da A à Z, si parla tandu d'un autore "cumplettu", o altrimente d'una squadra d'autori cù almenu :

  • un scenaristu chì scrive a storia,
  • un dissignadore chì face e fiure,
  • è certe volte un culuristu.

L'editore hè quellu chì s'incarica di a pruduzzione di i libri, è a so diffusione in e librerie è cummerci.

L'autori cumpletti si trovanu principalmente in e figurette auropee.

L'autori americani è asiatichi sò più spessu organizati in attelli di parechje persone cun un autore principale è assistenti.

In Francia in u 2015, si contanu 1 500 autori à u sensu largu, vale à dì scenaristi è dissignadori.

A figuretta in Corsica[mudificà | edità a fonte]

Sò parechje e figurette chì si passanu in Corsica, o chì sò in lingua corsa.

Figurette in Corsica di lingua francese[mudificà | edità a fonte]

  • Astérix en Corse, René Goscinny è Albert Uderzo, Dargaud, 1973
  • Promenade à travers l'Histoire de la Corse, Ghjacumu Fusina, Carlu Castellani è Ghjuvanfrancescu Gandon, Scola Corsa 1984.
  • Mateo Falcone, Duret è Clavaud, ed. Lucien Souny, 1986
  • Marine : Traquenard en Corse, Tranchand è Corteggiani, Lombard, 1989
  • Ghjuvà et le secret de la Restonica, Rückstühl, Albiana 2007
  • Paoli (seria in trè libri), Bertocchini è Rückstühl, DCL éditions, 2007
  • Erasmo Orticoni : Le chanoine révolutionnaire, Tonì Casalonga et Dominique Taddei, Albiana, 2009
  • Scirocco : Les otages, Philippe Antonetti, Albiana, 2010
  • Petru Santu (seria in sette libri), Desideriu è Federzoni, Corsica Comix, 2011
  • Le bagne de la honte, (serie in dui libri), Bertocchini è Rückstühl, DCL éditions, 2011
  • Sampiero Corso, (serie in dui libri), Bertocchini è Rückstühl, DCL éditions, 2012
  • Razorbacu (seria in sette libri), Sorlin, Corsica Comix, 2012
  • Colomba, Bertocchini è Sandro, DCL éditions, 2012
  • Aleria 1975 (2 libri), Bertocchini è Espinosa, DCL éditions, 2014
  • Aiò zitelli (2 libri), Bertocchini è Holgado, Albiana, 2014
  • L'île des Justes, Stéphane Piatzszek è Espé, Glénat, 2015
  • Cette histoire qui a fait la Corse, Jean-Claude Rogliano et Michel Espinosa, Éditions du Signe, 2018

Figurette in lingua corsa[mudificà | edità a fonte]

  • Cosu è l'astronave, Ghjacumu Fusina è Ghj.-F. Gandon, Scola Corsa, 1987
  • Asterix in Corsica, René Goscinny è Albert Uderzo, Dargaud, 1993
  • Tintin è i ghjuvelli di a Castafiore, Hergé, Casterman 1994
  • Gastone (tomu 10), Franquin, Yoran Embanner, 2007
  • Paoli (seria in trè libri), Bertocchini è Rückstühl, DCL éditions, 2008

Figurette in lingua corsa è in lingua francese[mudificà | edità a fonte]

  • Ziu Memè, Gambini è Lacomben Albiana, 1988
  • U Sette Bellu, Battì, Albiana 1995

Noti è referenze[mudificà | edità a fonte]

Bibliografia[mudificà | edità a fonte]