Emera

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Emara)
L'emera
Cytisus scoparius
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Magnoliopsida
Ordine Asterales
Famiglia Fabaceae
Generu Cytisus
Nome binuminale
Cytisus scoparius
Aiton, 1753
L'emera

L' èmera (o emara) (Cytisus scoparius) hè una pianta chì face parte di a famiglia di e Fabaceae. [1]

Etimolugia[mudificà | edità a fonte]

U nome genericu (Cytisus) sient'è certe etimologie vene da a parola greca kutisus : un nome per una spezia di trifogliulu (in riferimentu à a forma di e casce). Sient'è altre etimologie "Cytisus" hè un nome latinu pruvenendu da una parola greca preesistente kytisos d'etimologia incerta (puderia pruvene di un idioma di i primi abitanti di l'Asia Minore). Sient'è altre etimologie, deriveghja dinù a parola greca kýtos (cavità). U nome di a spezia (scoparius) significheghja spazzola (o simile à una spazzola) è face allusione à u portu di a pianta. U binomiu scentificu di 'ssa pianta era à l'iniziu Spartium scoparium, prupostu da u botanicu Carl von Linné (1707 - 1778), biolugu è scrittore svedese, cunsideratu cum'è u babbu di a classifica scentifica muderna di l'organismi vivi, in a publicazione Species Plantarum di 1753, mudificatu più tardi in Cytisus scoparius attualmente accittatu, prupostu da u botanicu alemanu Johann Heinrich Friedrich Link (1767 - 1851), biolugu è naturalistu[2].

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

L'emera hà un'altezza di 60 cm à 1-3 metri. Si tratta di piante vivace, legnose à u basamentu assai ramificatu, è ancu robustu, incù i bucci di inguernamentu piazzati à un'altura cumpresa trà 12 è 20 cm sopra à a terra (50 cm massimu). Mentre a staghjone freta, e parte erbacee si disseccanu è sole e parte legnose fermanu vivi.

Picciolu[mudificà | edità a fonte]

U picciolu hè verde, erettu, angulosu (l'anguli di i rami sò taglivi), duru, incù e ramificazione dritte ma soffice. A superficia hè tisgia.

Foglie[mudificà | edità a fonte]

E foglie sò cadente, stipulate è chjuche ; sò picciulate (u picciolu hè sciacciatu) è trifugliate. E casce superiore sò sessile è simplice. Taglia di i sigmenti laterali : larghezza 4-6 mm ; lunghezza 10-15 mm. A cascia cintrale hè 1/3 più maiò ch'è e laterale. A pubescenza hè furmata da corti peli ricciulati annantu à i piccioli è annantu à a pagina inferiore di e casce.

Infiuriscenza[mudificà | edità a fonte]

U fiore di l'emera

L'infiuriscenza hè cumposta da fiori isulati piazzate à l'ascella di e casce nurmale.

I fiori sò profumati è colurite di giallu, sò ermafroditi. Taglia di un solu fiore: 20-25 mm.

U caliciu hè tisgiu ed hè di tipu tubulariu assai più longu ch'è largu è si termineghja incù 5 denti acuti ; u caliciu hè in duie parte chì i 5 denti sò ragruppati in duie denti superiori corte (duie labbri corte) è trè inferiore più longhe. A lunghezza di u caliciu hè di circa 6-7 mm. A curolla pussede 5 petali. U fasciame misura trà 20 è 23 mm di longu. Dimensione di a bandera : larghezza 20 mm ; lunghezza 21-23 mm.

A fiuritura occorre da maghju à ghjugnu.

I frutti[mudificà | edità a fonte]

U fruttu hè un curnochjulu neru, sciacciatu è pilosu. Taglia di u curnochjulu : larghezza 10 mm ; lunghezza 30-50 mm.

Distribuzione[mudificà | edità a fonte]

A zona d'origine hè europea, sottuatlantica. A spezia priferisce e terre silicee, e chjarine, i posti à mezu ombra, i boschi di culline (sempre annantu à terra acida), ma dinù a garriga è in particulare a garriga bassa, e ghjinepare, e liccete, i vitulli è e castagnete. U substratu priferitu hè siliceu incù un pH acidu.

Riguardu à a ripartizione altitudinale, 'sse piante si trovanu insin'à 1400 m d'altitudine. Friquentanu dunque i livelli di vegetazione seguenti : cullinare, muntosu è in parte subalpinu.

Riproduzione[mudificà | edità a fonte]

  • Impullinazione : l'impullinazione hè effittuata da l'insetti.
  • Riproduzione : A fecondazione s'effittueghja per u più per impullinazione di i fiori.
  • Dispersione : i granelli caschendu in terra sò spergugliati per u più da l'insetti di a famiglia di e furmicule

Sistematica[mudificà | edità a fonte]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Parechji sinonimi di Cytisus scoparius sò:

  • Cytisus scoparius sulphureus Goldring
  • Genista andreana Puiss.
  • Genista scoparia (L.) Lam.
  • Sarothamnus scoparius (L.)

Spezie simile[mudificà | edità a fonte]

L'emera pò essa cunfusa incù l'urticapra.

Sinonimi[mudificà | edità a fonte]

Cytisus scoparius hà avutu differente numenclature in u tempu. A lista seguente indicheghja uni pochi di i più sinonimi frequenti :

  • Genista andreana Puiss.
  • Genista scoparia (L.) Lam.
  • Genista scoparia (L.) Lam. var. maritima Rouy (sinonimo della sottospecie maritimus)
  • Sarothamnus bourgaei Boiss.
  • Sarothamnus oxyphyllus Boiss.
  • Sarothamnus vulgaris Wimm.
  • Spartium scoparium L.

Usi[mudificà | edità a fonte]

Era imprudata l'emera per spazzà i forni. Sicondu Paulu Simonpoli[3] "Omu ni facia monduli per spazzà u fornu caldu, quandu ùn ci era micca scopa."

Lessicu[mudificà | edità a fonte]

L'emera hè ancu chjamata l'èmara o l'èrmera.[4]

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.
  2. In a publicazione Enumeratio Plantarum Horti Regii Berolinensis Altera. Berolini. Berlinu - 2 : 241. 1822 di 1822.
  3. Simonpoli (1982), p. 57.
  4. U Muntesu, p. 497.

Bibliografia[mudificà | edità a fonte]