Ciocciu

À prupositu di Wikipedia
U ciocciu minori
Otus scops
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Divisioni Chordata
Classa Aves
Ordini Strigiformes
Famiglia Strigidae
Genaru Otus
Nome binuminali
Otus scops
Linnaeus, 1753

U Ciocciu minori (Otus scops) hè un aceddu chì faci parti di a famiglia di i Strigidae. Hè u più chjucu frà i strigidi aurupei dopu à a civetta nannara. Righjunghji appena i diminsioni di a merula.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

U ciocciu minori hè longu 18-21 cm. L'apartura di l'ali hè 47-55 cm. A coda hè longa 6,7-7,5 cm. U bizzicu hè longu 17-19 mm. U ciocciu pesa 56-102 g. L'imprissioni di i prupurzioni è di i diminsioni di sta spezia dipendi assà da a pusizioni di i curnetti: minusculi, facini simbrà u ciocciu chjucu, chjattu è incù una testa maiori (in stu modu pudaria ancu essa cunfusu incù a civetta). Incù l'arechji pilosi pienamenti rialzati è micca sempri evidenti, u ciocciu pari inveci magru, incù a testa chjuca è più grandi chì ciò ch'eddu hè in veru. Rispettu à a civetta hè più allungatu ed hà u capu più chjucu è più appiattitu. U ciocciu hà un piumaghju pichjulatu di brunu grisgicciu, chì và da u grisgiu à u marronu castagnu sottu l'ali incù parechji tacchi bianchi evidenti annantu à u dossu. U so purtamentu hè assà eleganti. L'ochji ani un'iridi di culori arancinu chì tendi à u giaddu. In a parti infiriori di u corpu si trovani dinò strisci neri beddi visibuli.

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Stu rapaci vivi di solitu sulitariu, calchì volta in picculi gruppi. U ciocciu minori hè un aceddu attivu soprattuttu di notti incù un prufilu d'attività di dui fasi. U puntu principali di a so attività righjunghji u culminu prima di mezanotti. Trà mezanotti è dui ori hè attivata par u più una fasa di pausa. À u tramontu o pocu dopu u ciocciu compii a so fasa di pausa, è à i primi luci di l'alba si ritira in u so rifughju è trascorri la ghjurnata di solitu senza particulari muvimentu. Friquenti pause di pulizia intarrompini 'ssu periodu di riposu. Sò stati ussirvati, ancu puri raramenti, veri è probbii bagni di soli o di rena.

Boci[mudificà | edità a fonte]

U cantu di u ciocciu minori ùn si pò cunfonda: hè un "djü" o "chjù" micca particularamenti forti, un pocu' nasali è guasi sempri monusillabicu guasi com'è s'eddu era una sonda, chì à spessu hè ripitutu duranti l'ori incù un intarvallu chì và da dui à 3,5 sicondi. Calchì volta a nota principali hè priceduta d'un sonu iniziali, tantu ch'è l'appeddu sembra bisillabicu. Apposta ch'è u ciocciu movi u capu duranti u cantu, hè difficiuli da lucalizà riguardu à i so richjami. L'attività di cantu cumencia pocu dopu à u tramontu è finisci à l'alba. Dopu à mezanotti l'attività di richjamu diminuisci chjaramenti par una o dui ori. I femini è i masci cantani à spessu in duettu, a femina chjama incù una intunazioni un pocu più alta è un pocu menu rigularamenti ch'è u masciu.

Ripruduzioni[mudificà | edità a fonte]

Otus scops

I ciocci minori suvitani un matrimoniu staghjunali monugamu. Ancu in casu di perdita prumaticcia di u cumpagnu un antru accuppiamentu avveni solu raramenti. L'aceddi sò dighjà maturi sissualmenti à l'ità di deci mesa. Apposta ch'eddi nidificheghjani in i sapari, i ciocci minori covani soprattuttu in i tafona di l'arburi. Uccasiunalamenti aprodani ancu cavità di scogli è edifizii.

A cuvata di u ciocciu minori, chì hè cumposta da trè o cinqui ova, hè diposta solu da a femina. A femina i cova par 25 ghjorna è dopu à a sbucciata i piulacona escini fora dopu à circa 21-22 ghjorna è sò curati in generali da i dui genitori. Dighjà à 40 ghjorna sò capaci di caccià in modu autunomu i predi, ma sò curati da i genitori par dinò 20 ghjorna.

I masci è i femini aprodani, ancu duranti a cura di a prughjinitura, solu piuttostu raramenti listessu arburi par dorma è u cuntattu curporeu in a fasa di calma ùn hè micca statu ussirvatu fora di a staghjoni di l'accuppiamenti. Duranti u periodu di cova è di nutrimentu hè soprattuttu u masciu chì surveglia u locu di cuvata. I piulacona riposani par u più stretti l'uni à l'altri annantu à un ramu in i circonda di u fustu.

Nutrimentu[mudificà | edità a fonte]

Un ciocciu annantu à un arburi

U ciocciu minori hè soprattuttu un cacciadori d'insetti. Ma si nutrisci ancu di mignoculi. Trà i predi ci sò solu aceddi minori è ruspi. Solu raramenti u ciocciu caccighjeghja i topa è altri picculi mammiferi.

A preda hè lucalizata da una pusizioni bassa è sbattuta dopu in terra. Solu raramenti caccighjeghja u ciocciu minori mentri u bulu o da terra. Ma ùn si sà sempri micca incù chì tecnica di caccia eddu attacca l'aceddi.

A tecnica di cattura di i picculi aceddi si basa annantu à u "magnitisimu" (par u più l'ochji) incù u quali l'aceddu stendu in fermu induci picculi aceddi à avvicinà si d'eddu.

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

U ciocciu minori hè prisenti è cumunu in Corsica.

Citazioni[mudificà | edità a fonte]

U ciocciu hè mintuvatu:

À fà di ghjornu, quandu a notte si n'andava
Capulendu a luna, u sole s'annunciava
In un' oscura furesta
S'infattonu testa à testa
Dui acelli di preda o di malincunia:
Apria l'ochji u corbu è lu ciocciu i chjudia.
A notti sintiu cantà
È u malaceddu,
I ghjacari abbaghjà,
A vulpi racanà.
  • in u pruverbiu: Ùn parlà di ciocciu in Ampriani.[1]
  • in u pruverbiu: Ùn parlà di ciocciu in Poghju. (Poghju si riferisce quì à U Poghju di Nazza)[2]
  • in a sprissioni: dorma com'è un ciocciu[3]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Dizz. U Muntese, p. 324.
  2. Dizz. U Muntese, p. 324.
  3. Dizz. U Muntese, p. 324.

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Ciavatti, Petru (dir. ridazzioni) Dizziunariu U Muntese, 1984, Albiana
  • Thibault, Jean-Claude, Acelli di Corsica - Les oiseaux de Corse, 1983, PRNC (in francesu)

Liami[mudificà | edità a fonte]

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]