A Nubiltà

À prupositu di Wikipedia
A ghjesgia d'Azilonu, u paesi nativu di Monsignori di la Fuata

A Nubiltà hè una puisia di Monsignori di la Fuata (1817-1899) chì faci parti di i Puisii Ghjucosi.

A Nubiltà[mudificà | edità a fonte]

Oghji hè cumunu l'absinthe è lu caffè ;
Ma più cumuni sò i tituli è li de ;
Ogni ghjornu ni sorti unu,
È ùn si sà di dund'eddu hè :
È tù dici, o cara musa :
Piglia un de, ghjà ch'eddu s'usa.
Ti dà più tonu, pruduci bon'effettu,
Attira sempri la stima è lu rispettu ;
Cun un de stà pur'sicuru,
Pò passà qualchì diffettu ;
È po hè lustru chì tù pigli.
Cara musa, chì cunsigli !:
In diebus illis, ancora i me antenati
Aviani un de ; ma essendu rifalati,
Lu lasciani rifalà :
È da chì era senza entrati?
Oghji hè nobili chì hè riccu ;
Chì ùn hà granu ùn pò fà spiccu.
Un rouleau d'oru, oh oh ! Mi saria gratu,
È s'eddu cansa, sarà ben'accittatu ;
Ma d'un de chì ni faria,
S'e so' nobili è spiantatu?
Nò li tituli è li de,
Cara musa, ùn sò par mè.
Cascò u de vechju, è ùn cercu lu de novu ;
Ùn cambiu statu ; pà i tituli ùn mi movu.
Ghjà lu debitu m'affanna,
È in u statu ch'e mi trovu,
S'eddu sbradda un rouleau,
Ùn i possu dì ch'è nò.
Ùn dicu micca chì i tituli è li de
Ùn siani dolci : mi piacini anc'à mè ;
Ma, suredda, à i tempi d'oghji,
Chì sò i tituli sine rè?
Ghjà la leghji li pripara
Una tazza bedda amara.
E ùn leghju i fogli ; ma un Tiziu chì li leghji,
M'hà assicuratu chì covani una leghji
Par fà cada molti de
È distingua i capri è l'eghji :
Or chì leghji po sarà?
Chì ùn hà de li cumprarà.
À chì hà talentu, chì hà meritu è virtù,
Lu sgiò ùn dispiaci, è à mè po più cun più ;
Li stà bè la signuria,
Lu vistitu è lu fiunfiù :
Nè, la vera nubiltà
Ùn hè micca vanità.
Capiscu beni chì un omu chì hè ricconu
Pigli un de novu, par dà si qualchì tonu ;
À lu de li faci onori,
S'eddu ùn hè qualchì bricconu ;
Sì, capiscu chì lu riccu
Pigli un de, par fà più spiccu.
Dica chì voli, la vera nubiltà
Hè gran cosa, è biatu po chì l'hà !
Dici bè : noblesse oblige,
Lu Francesu chì la sà ;
Chì disprezza i sgiò è li de,
Li vurria è ùn i pò avè.
È a dicu franca, li de ùn isprezzu micca ;
Ma la parsona chì hè nobili è ùn hè ricca,
O ùn hà meritu è ùn hà scenza,
Lu so de lu si pò ficca,
So' discretu è so' pudicu,
Mi capiti dund'e dicu.
In ogni razza d'antica nubiltà,
V'hè chì hà ricchezzi, è v'hè chì hà puvartà :
À lu riccu i rivarenzi ;
Sgiò babbà ! È Sgiò mammà !
Signor sì, è signor nò !
Ma à lu povaru, ohibò !
Pur dici beni : l'aneddi sò cascati ;
Ma à lu so locu li dita sò furmati.
Hà lu voitu scusgitu,
Hà li cula ripizzati ;
Porta à u coddu la suiccia ;
Ma l'annata comu a impiccia?
Oh ! quanti volti, malgradu a so grandura,
À lu viddanu dumanda a facitura !
À chì mena lu cunceghju,
À chì appinza la so bura
Và dicendu : Adjuro vos !
Te rogamus, audi nos.
Sì tù ùn u chjami cù u titulu di sgiò,
Micca risposta, nun dà nè sì nè nò.
Torri è chjami, ùn senti micca.
O sgio Pà ! o sgior Antò !
Tandu sì : qual'hè chì chjama?
Ancu levi tù di tama !
Ci fù un ciandarmu chì vensi po à li mani,
Cun un signori ch'attarsa lu so pani :
Ùn i deti signuria ;
Ma i pidochja i si sciacciani ;
Chì dicia : Maladucatu !
Chì dicia : Sè unu stracciatu.
Unu dicia : Tù ha' pestu li carbona.
L'altru dicia : Tù ùn ha' una pezza bona ;
È ind'è tè la signuria
Si ni sorti pà i tafona.
Or sicchè, figlioli cari,
Nubiltà vol'i dinari.
Quali ùn hà intesu, facendu si risata,
In Calcatoghju, chjama à boci scappata
Lu sgiò tali è a sgiora tali
À piglià la so ghjurnata?
Or ùn hè po una vargogna,
Par chì hà in casa fami è rogna?

Rifarenzi[mudificà | edità a fonte]

  • Paulu Matteiu di la Fuata (1993, 2006), Poesie Giocose, Aiacciu, CRDP di Corsica - Università di Corsica.

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]