Oceanu

À prupositu di Wikipedia
Oceanu

Oceanu (Ὠκεανός, Okeanòs) hè una figura di a mitulugia greca, era un titanu, figliu d'Uranu è di Gea. Omeru chjama Oceanu l'urighjina di i dei (θεῶν γένεσις) è l'urighjina di tutti (γένεσις πάντεσσι) ; era una divinità fluviali è incù u stessu nomu era disignatu sia u fiumu (o corsu d'acqua) sia u diu, ciò chì di u restu s'usava à fà ancu par l'altri divinità fluviali. Oceanu avia un'inesauribili putenza generatrici, micca diffarenti da i fiuma, in l'acqui di i quali si bagnavani i ziteddi femini grechi prima di i nozzi, è chì par quissa erani cunsidarati com'è l'antinati di antichi famiglii. Oceanu parò ùn era un diu fluviali cumunu, parchì u soiu ùn era un fiumu cumunu. Quandu tuttu avia avutu dighjà urighjina da eddu, cuntinuò a scorra à l'estremi marghjini di a terra, rifluendu in sè stessu, in un cherchju unintarrottu. I fiuma, i turrenti è i surghjenti, piuttostu ch'è u mari stessu, cuntinuavani a scaturiscia da u so corsu vastu è putenti. Ancu quandu u mondu stava dighjà sottu u duminiu di Zeus, eddu solu poti firmà à u so postu primitivu chì in rialità ùn era un locu, ma solu una currenti, delimitazioni è siparazioni di l'aldilà. Eppuri ùn fù solu Oceanu a rimana in u so locu primitivu. Ad eddu era liata a dea Teti, chì ghjustu appuntu era chjamata matri. Pudemu dunqua capiscia parchì Omeru dici chì quista prima coppia dighjà da moltu tempu s'astinia da u prucreà. Chi i dui u fessini par ira reciproca, hè una mutivazioni naturali in quiddu generi di raconti antichissimi; ma s'è a prucriazioni primurdiali ùn avissi avutu fini, mancu u nosciu mondu ùn avaristi avutu cunsistenza, nè un limitu rutondu, nè un corsu circulari chì rifluiva in sè stessu. Ad Oceanu rimasi dunqua sultantu a facultà di flua in cherchju, d'alimintà i surghjenti, i fiuma è u mari - è a subordinazioni à u puteri di Zeus. Sicondu Esiodu, i figlioli di Oceanu è Teti, i fiuma, erani circa trè milla (frà i quali cita u Nilu, u Pu, u Danubiu è parechji fiuma grechi più corti); altrettanti i figlioli femini, l'Oceanini. Oltri chì da Omeru è da Esiodu, Oceanu hè ricurdatu da parechji autori classichi grechi, frà i quali Pindaru è Eschilu. Oceanu hè ancu unu di i prutagunisti di u puema A Trasimenidi di Matteo da l'Isula. Un ramu di a mitulugia muderna (menu apprufundita ma ancu più cunnisciuta) attribuisci à Oceanu è Teti ancu a discindenza di Stigi è Asopu (ancu eddu diu fluviali) è attribuisci à Oceanu u rolu di "più anticu di i titani". Oceanu hè raffiguratu com'è statua in u cuntestu di a Fontana di Trevi, in a quali si trova in a nichja cintrali.

Da veda[mudificà | edità a fonte]