Motto

À prupositu di Wikipedia
disegnu d'una mottò

Un mottociclu, chjamatu dinù da u so sminutivu « mottò », hè un ciclu à duie rote mossu da un mutore. U pilota cavalca a sella, e mani tenenu u guidone è i pedi sò nant’à l’appoghja pedi. Un passageru si pò mette à cavallu daretu à u pilota. Una persona chì cunduce stu tippu di veiculu hè chjamatu mottociclista.

Si pò ancu aghjustà à cantu un genneru di cascione è tandu u veiculu diventa un « side-car ». Hè aiutatu da una rota in più, per permette u trasportu d’un altru passageru (dui passageri à u massimu).

Storicu di a parolla « mottociclu »[mudificà | edità a fonte]

Replica di u primu motociclu Daimler.

A parolla vene da u francese « motocyclette » ; Chì hè un nome propiu, accertatu in lu 1897 da i fratelli Eugène è Michel Werner, fabricanti stallati à Levallois-Perret. Diventarà dopu un nome genericu. Quandu chì « motocyclette » era solu u nome d’un mudellu creatu è fabricatu da i fratelli Werner, pare ch’ellu sia u prefettu di Parigi chì, - truvendu stu nome propiu adattu - ebbi decisu ch’ellu rapresenteria, oramai, l’inseme di i veiculi à duie rote motorizati.

Storia di a mottò[mudificà | edità a fonte]

Di modu ufficiale, a mottò hè stata inventata da Louis-Guillaume Perreaux cù u primu brivettu depusitatu in lu 1868 pò mudificatu in lu 1885. Sta prima mottò funziona tandu cù u vapore. Infatti, era solu un prottotippu è ùn hà mai viaghjatu da per ella ; Quella era fissata à un assu verticale è girava in tondu, u so sciuffore, ellu, era troppu affaccendatu à fà funziunà u mutore.

Pupularità[mudificà | edità a fonte]

A i so principii, a mottò hè pocu sicura. A spessu oblicheghja unepoche d’intervenzione mecaniche. Di più, e strade sò in gattivu statu è e parascosse ùn esistenu ancu (cacciatu e molle di a sella). Ma, à pocu à pocu, l’usu di a mottò si sparghje, cummencia à esse un atrazzu di travagliu per a prufessione liberale. A prima guerra mundiale ha favurizatu u so usu à finalità militare. E bissiclette sò rimpiazzate da i ciclomutori è da i mottocicli chì sò più comudi è menu cari chè e vitture.

Tippi di mottò[mudificà | edità a fonte]

I più cumuni :

Spurtiva : Mudellu esciutu da quelli utilizati in e cumpetizione di vitezza ; hè più chjuca è più legera ch’una mottò di strada, hè dunque capace d’accelerà è d’ aghjunghje vitezze alte.

Una mottò spurtiva : Ducati 749

Stradale : Cuncipita per i tragetti longhi per e strade, stu generu di mottò favurizeghja un certu benistà per cunduce.

Roadster :

Un roadster si traduce da l’assenza di un rivistimentu aerodinamicu. Puru s’ella hè fatta per un usu citatidinu, sta mottò pò dinù esse pratica nant’à e strade. Ma l’assenza di stu rivistimentu sottumette u cunduttore à a pressione di u ventu.

Un roadster : Kawasaki Z1000

Custom :

sta mottò hè caratterizata da l’assenza tutale di u rivistimentu aerodinamicu ammentatu sopra, ma soprattuttu da una pusizione di cundutta specifica : cù i pedi in davanti. Ripruduce u stile americanu chì và di l’annate 30 sin’à u principiu di l’anni 60, cum’è quelle prudutte da Harley-Davidson, Indian, Excelsior è Henderson.

Una mottò Custom : Harley-Davidson FXSTC

Trail :

sò mottò capace di viaghjà sia per e strada sia per e piste. A moda hè venuta à a fine di l’annate 70 ; cù a Yamaha XT 500 è e prime grande cumpetizione nant’à u terrenu africanu.

Un trail : Yamaha 600 XT

Scooter :

A sfarenza trà un scooter è una mottò si face à trè livelli : u diametru di e rote (à spessu più chjuche), a pusizione di cundutta(u pilota piazza e so anche davanti à ellu senzu avè bisognu di mettesi à cavallu) è una scatula di e vitezze automatica. U fattu ch’elli sianu più manighjitoghji è faciule à cunduce li porghjenu una certa pupularità in e cità maiò.

Un scooter : a Vespa