David Ricardo

À prupositu di Wikipedia

David Ricardo, natu u 18 aprile 1772 è mortu u 11 septembre 1823, economistu inglese di u seculu 19, hè unu di l'economisti i più influenti di a scola classica, accant'à Adam Smith è Thomas Malthus. Fù ancu agente di scambiu è diputatu.

Biografia[mudificà | edità a fonte]

David Ricardo diputatu[mudificà | edità a fonte]

Teoria economica[mudificà | edità a fonte]

Works, 1852

Teoria di u valore[mudificà | edità a fonte]

Opposizione à u pruttezionisimu[mudificà | edità a fonte]

David Ricardo hè favurevule à u libaru-scambiu. Cume diputatu, lotta contr'à e «Corn Laws».

Seguente Ricardo, chì dicendu quessa s'oppone à i mercantilisti, u cummerciu internazionale ùn hè micca à somma nulla.

Teoria di l'avantaghji comparativi[mudificà | edità a fonte]

Avanza, pè ghjustificà u libaru-scambiu, a teoria di l'«avantaghju cumparativu» : ogni nazione hà un interessu à specializà si ind'a produzzione duv'ella hè avantaghjata, o duve ci hè u minimu disavantaghju riguardu à l'astre nazione.

Da un esempiu famosu, in u capitulu VII di i Principii di l'economia pulitica è di l'impostu, cù u scambiu di vinu è di drappu tra l'Ingliterra è u Portugallu. Cù un numaru datu d'ore di travagliu, u Portugallu produce 20 metri di drappu è 300 litri di vinu, mentre l'Ingliterra produce 10 metri di drappu è 100 litri di vinu. L'Ingliterra pare dunque disavantaghjata in tramindui produzzione. Pertantu, Ricardo mostra chì l'Ingliterra hà interessu à specializà si ind'a produzzione di drappu, duve pussede un avantaghju cumparativu, postu chì cù 10 metri di drappu, ottenerà 150 litri di vinu portughese (contru 100 ind'ella). U Portugallu, ellu, deverà specializà si in a produzione di vinu, postu chì u scambiu cù l'Ingliterra di 300 litri di vinu li permitara d'ottene 30 metri di drapu inglese contru 20 di drappu portughese. L'Ingliterra pussede un avantaghju cumparitivu ind'à a produzzione di drappu mentre u Portugallu pussede un avantaghju assolutu.

L'analisa di Ricardo mostra cusì chì a specialisazione fundata sopra avantaghji cumparativi permette una crescita di e produzzione (in l'esempiu quì sopra : un aummentu di tramindui produzzione : quella di drappu cume quella di vinu). In u so modellu, esiste sempre una combinazione di prezzi chì permette chì u libaru-scambiu sia sempre profitevule à i dui paesi. U scambiu internaziunale hè dunque un ghjocu à somma positiva.

U stallone-oru[mudificà | edità a fonte]

A rendita[mudificà | edità a fonte]

A posterità[mudificà | edità a fonte]

L'idee di David Ricardo anu avutu un' influenza trimente annantu à u sviluppu posteriore di l'economia. Cu i so argumenti assai logichi, hè diventatu u babbu fundatore di l'economia politica classica. Schumpeter ancu creò una sprissione parlendu di «viziu Ricardianu» [1], chì vole dì ch'una logica teorica rigurosa ùn face micca sempre una bona teoria economica.

A critica[mudificà | edità a fonte]

Ci sò assai critiche contr'a teoria di Ricardo.

Una hè chì a maiò parte di i scambii internaziunali si facenu ind'è a stessa rama: (Nokia face i stessi telefoni in Finlandia, pè esempiu, ch'è HTC in Taiwan)

Un'astra critica hè quella svilupata ind'a teoria Heckscher-Ohlin di i scambii internaziunali. Elli dicenu chì un paese và à specializà si in ciò chì pussede in più grande quantità. Cusì, i paesi povari si specialiseghjanu in «capital saving» (impieganu pocu capitale, ma avenu assai manu d'opera), è i ricchi in «labour saving» (u cuntrariu).

Opere[mudificà | edità a fonte]

   * The High Price of Bullion, a Proof of the Depreciation of Bank Notes (1810), chi promove una muneta metallica.
   * Essay on the Influence of a Low Price of Corn on the Profits of Stock (1815), scontr'à e «Corn Laws».
   * On the Principles of Political Economy and Taxation (1817).

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  1. http://www.investopedia.com/ask/answers/08/ricardian-vice.asp

Economia
Economisti cunnisciuti
Economia

Jean Baptiste Colbert - François Quesnay- Adam Smith- Thomas Malthus- David Ricardo- Jean Baptiste Say- Karl Marx- Frédéric Bastiat - Léon Walras- Carl Menger - John Maynard Keynes- Károly Polányi- Friedrich von Hayek- Nikolai Kondratieff- János Harsányi- Kenneth Arrow- Amartya Sen- Michel Aglietta - Joseph Stiglitz - Paul Krugman - Cecil Rhodes