Castellu di Serravalle

À prupositu di Wikipedia
U Castellu di Serravalle

U Castellu di Serravalle hè un inseme furtificatu in ruvina cumpostu d'un castellu medievale incù a so accinta, custruitu forse in u seculu XIII.[1] Si trova annantu à u territoriu di a cumuna di u Pratu di Ghjuvellina, situatu sottu à e Penne Rosse.[2]

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A torra maestra (facciata esposta à u nordu)

U castellu di Serravalle hè situatu in a vetta d'una cullina, à 553 m d'altitudine, à u nordu di a cumuna. I materiali imprudati sò a roccia sedimintaria, chì ci hè vulsutu à andà à circà à qualchì centunara di metri, guasi unicamente in a torra maestra. Sò stati imprudati solu blocchi isulati in u rampale è i palazzi annessi induve a torra dumineghja. I muri di circa 1 m di spissore sò tutti custruiti à u murtaiu di calcina. E petre di granitu o di matticciu imprudati, sò di dimensione abbastanza omogenee, ma di forme assai irrigulare. L'archere in a torra maestra sò di tipu dettu "guerciu", chì ùn traversanu micca u muru. Ci vulia una scala per accede à a porta chì pertusgiava u putente muru zeppu di 1.60 m à u livellu di u prima pianu, à 5 m d'altezza sopra à a terra. Un spaziu di circulazione esiste trà a torra è ciò chì pare esse a pezza principale, una stanza appena trapezuidale, d'un pocu più di 55 metri quatrati, custruita contru à l'accinta è accantu à l'intrata maestra di a furtezza. Dui accessi parmettianu di pinitrà in 'ss'edifiziu : una porta maiò in l'angulu trà l'accinta è u muru maestru sudu, è un uscerolu pertusgendu l'accinta in l'angulu oppostu. Un'archera è un'evacuazione d'acque fruste pertusgianu dinù u muru à livante[3].

« In i sittori sudu è punente di u castellu si trovanu dui corpu maiò di palazzi chì sposanu a forma puligunale di l'accinta. À u sudu, hè divisu in almenu dui spazii, di dimensione disuguale, da muri purtanti chì ùn sò micca culligati à i muri principali. Una sola intrata, piattata è prutetta da a torra maestra, si pò vede à i ghjorni d'oghje. L'accinta prisenta una vigata di cavità alliniate orizuntalmente, assuciate à un ritiru di qualchì centimu. 'Ss'inseme era destinatu à riceve più prubabilmente l'intempiamentu d'un sulaghju ch'è unu stradellu di suviglianza, cum'ellu hè statu suppostu. 'Ssu palazzu duvia dunque pussede un pianu chì, cum'è u parditerra, era apertu da l'archere. »

Storia[mudificà | edità a fonte]

Si pensa ch'ellu hè statu custruitu da a famiglia di i signori Amondaschi chì duminava tandu a rigione (In a ricunquista di l'isula annantu à i Sarracini, Amondo[4] Nasica era u cumpagnu d'arma di u conte Ugu Colonna, chì li dete à Avoglino (Ghjuvellina) incù tuttu u bacinu di u Golu).

In seguitu, à u seculu XV, u castellu fù occupatu da i Genuvesi eppoi abbandunatu à u seculu XV. Hè unu di l'edifizii militareschi medievali i megliu cunsirvati di l'isula. U situ à livante hè una pruprietà di a cumuna. À u centru, a torra maestra quatrata prisenta una muratura chì svela dui tempi di custruzzione.
A torra maestra è l'accinta sò scritti è prutetti cum'è munimenti storichi.[5]

Omunimia[mudificà | edità a fonte]

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. Marchini (2010), p. 25.
  3. Istria (2005), p. 348.
  4. Hè stu Amondo chì hà datu u so nome à l'Amondaschi - Ghjuvanni di la Grossa in Cronaca, traduzione di Lucianu Augustu Letteron in Storia di a Corsica, Bullitinu di a Sucità di e scenze storiche è naturale di a Corsica - Vol. I - 1888. p. 112
  5. Per via di l'arristatu di u 9 lugliu di u 1996

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Puteri è furtificazione in u nordu di a Corsica : da u seculu XI à u seculu XIV, Daniel Istria, 2005, Edizione Alain Piazzola, Aiacciu (in francese)
  • Per 'sse Pieve di Cismonte, Antone Marchini, CRDP di Corsica, 2010