Vulpia myuros

À prupositu di Wikipedia
Vulpia myuros
Vulpia myuros
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Classa [[]]
Ordini Poales
Famiglia Poaceae
Genaru Vulpia
Nomu binuminali
Vulpia myuros

Vulpia myuros hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Poaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Vulpia myuros hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di i Poaceae. Misura di regula trà 20 è 60 cm d'altura è pussedi i piccioli smilzi è dritti. I casci sò stretti è lungarini, incù una vaina liscia è liguli corti. I fiora sò disposti in spighi leni è misurani à l'incirca 5 mm di lunghezza. I graneddi sò chjuchi è uvali, incù un culori andendu da u brunu chjaru à u brunu scuru.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Vulpia myuros hè urighjinaria d'Auropa è d'Asia, ma hè stata intradutta in numarosi righjoni di u mondu, in particulari in America subrana, in Australia è in Nova Zilanda. Cresci in una grandi varietà d'ambienti, cumpresu i pratulini, i campi cultivati, i bordi di stradonu è i tarreni vaghi.

Vulpia myuros hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta annuali si ripraduci par u più par via di graneddi. A so fiuritura hà locu da maghju à lugliu, è i graneddi sò spargugliati da u ventu. Vulpia myuros hè una spezia piuniera, capaci à culunizà i terri poveri in nutrimenti. Hè ancu risistenti à a sicchina è pò sopravviva in cundizioni ambientali difficiuli.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Vulpia myuros hè stata discritta pà a prima volta da u butanistu svidesu Carl von Linné in u 1753. Hè stata classificata in u genaru Festuca insin'à u 1816, data a a quali hè stata trasfirita in u genaru Vulpia da u butanistu tedescu Carl Bernhard von Trinius. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Festuca myuros, Vulpia bromoides è Vulpia geniculata.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Vulpia myuros ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, pò divintà invadenti in certi righjoni è caghjunà prublemi eculogichi. Pò fà cunccurenza à i spezii indigeni è mudificà l'ecusistemi. In certi righjoni, misuri di cuntrollu sò stati missi in campu par limità a so prupagazioni.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]