Viola canina

À prupositu di Wikipedia
Viola canina
Viola canina
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malpighiales
Famiglia Violaceae
Generu Viola
Nome binuminale
Viola canina
Carl Linnaeus, 1753

Viola canina hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Violaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Viola canina hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Violaceae. Si caratterizeghja da i so fiori viulini o turchinicci, chì sò à spessu profumati. E casce di 'ssa spezia sò à forma di core è anu una tessitura appena vellutata. I piccioli sò smilzi è pasciulanti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 10 à 30 centimi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Viola canina hè originaria d'Europa è d'Asia occidentale. Hè largamente sparta in e rigione timperate di 'ssi cuntinenti. Omu a trova à spessu in e pratuline, i boschi è e zone umite. Pò ancu esse cultivata cum'è pianta ornamentale in i giardini.

Viola canina hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Viola canina hè una pianta à fiuritura prumaticcia, fiuriscendu di regula di veranu. E so fiori sò inamacati da l'insetti, in particulare l'ape è e farfalle. I granelli sò spergugliati da u ventu o da e furmicule. 'Ssa spezia hè capace à adattà si à sfarenti tipi di terre, ma priferisce e terre ricche di materia organica è belle assiccate.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Viola canina hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Viola montana, Viola riviniana è Viola sylvestris. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà variazione regiunale di a viola canina, ma sò avà cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Viola canina hè una pianta cumuna è largamente sparta, ciò chì li cunferisce un statutu di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa spezia si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]