Viola arvensis

À prupositu di Wikipedia
Viola arvensis
Viola arvensis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malpighiales
Famiglia Violaceae
Generu Viola
Nome binuminale
Viola arvensis
Carl Linnaeus, 1753

Viola arvensis hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Violaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Viola arvensis hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Violaceae. Si caratterizeghja da piccioli pasciulanti è foglie à forma di core, d'un culore verde scuru. I fiori di 'ssa spezia sò chjuchi, d'un viulinu pallidu à biancu, incù petali appena piluti. I fiori sò sulitarii è si trovanu à l'ascella di e foglie.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Viola arvensis hè originaria d'Europa è d'Asia occidentale. Hè prisente in numerosi paesi, in particulare in Francia, in Alimagna, in Inghilterra, in Italia è in Spagna. 'Ssa spezia hà ancu statu introdutta in certe rigione d'America suprana.

Viola arvensis hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Viola arvensis priferisce e terre ricche di nutrimenti è belle assiccate. Cresce à spessu in e pratuline, i campi, l'arici di fureste è i bordi di stradelli. 'Ssa pianta fiurisce di regula di veranu, pruducendu picculi granelli chì sò spergugliati da u ventu o l'animali.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Viola arvensis appartene à u generu Viola, chì ragruppa numerose spezie di viole. U so nome scentificu cumplettu hè Viola arvensis Murray. Hè qualchì volta chjamata Viola tricolor subsp. arvensis o Viola tricolor var. arvensis. 'Ssi nomi sò sinonimi imprudati per designà 'ssa spezia specifica.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Viola arvensis hè una spezia cumuna è largamente sparta. Ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]