Viola alba

À prupositu di Wikipedia
Viola alba
A viola bianca
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malpighiales
Famiglia Violaceae
Generu Viola
Nome binuminale
Viola alba
Carl Linnaeus, 1753Carl Linnaeus, 1753

A viola bianca (Viola alba) hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Violaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A viola bianca hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Violaceae. Si distingue da i so fiori dillicati è profumati, d'un biancu puru, chì cuntrastanu incù u so frundame verde scuru. I fiori di a viola bianca sò caratterizati da cinque petali disuguali, frà i quali dui sò orientati à l'insù è trè à l'inghjò. E casce di 'ssa pianta sò à forma di core è sò disposte in rusetta basale.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A viola bianca hè originaria d'Europa, induv'ella hè largamente sparta. Omu a trova per u più in e pratuline, l'arici di fureste è e zone umite. 'Ssa spezia hà ancu statu introdutta in altre rigione di u mondu, in particulare in America suprana.

A viola bianca hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A viola bianca hè una pianta vivace chì fiurisce di veranu. Si riproduce per u più per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu o l'animali. 'Ssa spezia hè ancu capace à diffonde si per via di rizomi, furmendu cusì culonie dense. I fiori di a viola bianca sò inamacati da l'insetti, tali l'ape è e farfalle, chì sò attratti da u so profume dolce.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Viola alba appartene à u generu Viola, chì ragruppa numerose spezie di viuline. Certi sinonimi di Viola alba sò Viola odorata var. alba è Viola hirta var. alba. 'Ssa spezia hè stata discritta per a prima volta da Carl von Linné in 1753 in a so opera Species Plantarum.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A viola bianca hè cunsiderata cum'è una spezia di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Bench'ella possi esse minacciata lucalmente per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale, ferma relativamente sparta è ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, hè impurtante di prisirvà l'ambienti naturali induve 'ssa pianta si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]