Vinca minor

À prupositu di Wikipedia
A vinca minore
Vinca minor
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Gentianales
Famiglia Apocynaceae
Generu Vinca
Nome binuminale
Vinca minor
Carl Linnaeus, 1753

A vinca minore (Vinca minor) hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Apocynaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A vinca minore hè una pianta vivace appartinendu à a famiglia di l'Apocynaceae. Hè originaria d'Europa è d'Asia occidentale. 'Ssa pianta prisenta piccioli pasciulanti chì ponu aghjunghje sinu à 50 centimi di lunghezza. E so casce sò persistente, opposte è ovale, misurendu à l'incirca 2 à 4 centimi di lunghezza. I fiori di a vinca minore sò di culore turchinu o viulinu è appariscenu di veranu. Sò sulitarii è pussedenu cinque petali.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A vinca minore hè largamente sparta in Europa, da u sudu di a Scandinavia sinu à u mare Terraniu. Omu a trova ancu in Asia occidentale, in particulare in Turchia è in Iranu. 'Ssa pianta cresce per u più in i boschi, l'arici di fureste è e pratuline adumbrate. Hè à spessu cultivata cum'è pianta ornamentale in i giardini per causa di a so fiuritura abundante è di u so frundame persistente.

Vinca minor hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A vinca minore hè una pianta adatta à e cundizione adumbrate. Priferisce e terre ricche di terricci è belle assiccate. 'Ssa pianta si prupaga per u più da i so piccioli pasciulanti chì s'arradicheghjanu à u cuntattu di a terra, furmendu cusì nuvelli individui. Pò ancu riproduce si per via di granelli, benchì 'ssu metudu sia di menu frequente. A vinca minore hè una pianta melifera, attirendu l'ape è altri insetti inamacatori.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U nome scentificu di a vinca minore hè Vinca minor. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Vinca perfoliata, Vinca minor var. alba è Vinca minor var. alba-plena. 'Ssa pianta hè stata discritta per a prima volta da Carl von Linné in 1753 in a so opera Species Plantarum.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A vinca minore hè una pianta cumuna è largamente sparta in a so area di ripartizione naturale. Ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu minacciata. Eppuru, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce naturalmente cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]