Vicara

À prupositu di Wikipedia
A vicara
Arum italicum
Classificazione scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Liliopsida
Ordine Alismatales
Famiglia Araceae
Generu Arum
Nome binuminale
Arum italicum
Linnaeus, 1753
A

A Vicara (Arum italicum) hè un tipu di pianta chì face parte di a famiglia di l'Araceae.[1] A pianta sana hè velenosa.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A vicara hè una pianta vivace (un geofitu) da 20 à 60 cm d'altezza, tisgiu, pussidendu un grossu tuberculu lungarinu divisu in trè parte, a parte superiore da induve partenu i piccioli di l'annu è e radiche, incù da sottu ciò chì ferma di i rizomi di i dui anni precedenti.

E casce sò larghe è maiore. Appariscenu di vaghjimu è spariscenu l'istate dopu. Purtate da un picciolu dui volte più longu ch'è u lembu, sò triangulare, incù strisce di biancu giallastru.

L'infiuriscenza hè furmata da una grande spata biancastra chì circonda un assiu carnatu, u spadice, trè volte più cortu, à mazza giallu pallidu sterile. I fiori sò disposte in anelli : in bassu i fiori femine, eppo sopra i fiori masci in un anellu trè à quattru volte più cortu è circundatu di filamenti verrucosi. L'ovariu hè liberu è u stimma hè à forma di discu. 'Ssi fiori sò rinchjusi in una camera furmata da a spata intornu à u spadice è chjusa in a so parte superiore da i filamenti. Esistenu ancu i fiori sterili. A fiuritura hà locu d'aprile o di maghju.

I frutti sò baghi belli rossi chì formanu una gaspa cumpatta dritta, riuniti in una spiga. I frutti sò bianchi à l'iniziu, dopu gialli eppo finalmente rossi rossi. Ogni fruttu carnutu cumporta da una à parechje loghje cuntinendu quattru granelli.

Lucalisazione[mudificà | edità a fonte]

A vicara hè largamente sparta in e rigione mediterranie, in particulare in Italia, in Grecia, in Spagna è in Francia. Omu u trova ancu in certe rigione d'Europa cintrale è occidentale. 'Ssa pianta priferisce e terre ricchi di terricci è e zone adumbrate, tale i boschi è l'arici di fureste.

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

A vicara hè cumuna in Corsica.[2] Hè ancu chjamata l'aluviu o l'icaru. In u Sartinese, hè chjamata a ghjadducula, chì s'assumiglia tutta à u collu è u bizzicu d'un ghjallu. Per via di quessa, piace moltu à i zitelli per ghjucà. A vicara si scalza faciule. Si laca siccà è di tantu in tantu si pò dà à l'animali: e ghjalline o i porchi. Esiste dinù in Corsica un antra spezia endemica d'Araceae: Arum pictum.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U nome scentificu di u generu (Arum) hè derivatu da u grecu Aron (ma ancu, sient'è altre etimologie, da l'ebraicu ar) ; in i dui casi, 'ssi dui termini significheghjanu calore è facenu riferimentu per appuntu à u fattu chì 'sse piante emettenu u calore in core di fiuritura (una caratteristica particulare di u generu). L'epitetu specificu (italicum) face riferimentu à a lucalisazione di e prime scuperte.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A vicara hè cunsiderata cum'è una spezia di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Bench'ella possi esse minacciata in certe rigione per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale, hè dinù largamente sparta è a so pupulazione hè stabile. Eppuru, hè impurtante di prisirvà l'ambienti furestieri ind'ella cresce 'ssa pianta, chì aggrondanu ancu numerose altre spezie vegetale è animale.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da a wikipedia in talianu è in francese.
  2. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.
  • U Scoddu, Ghjinnaghju 2008

Galleria d'imagine[mudificà | edità a fonte]

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]