Veronica polita

À prupositu di Wikipedia
Veronica polita
Veronica polita
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Lamiales
Famiglia Plantaginaceae
Genaru Veronica
Nomu binuminali
Veronica polita
Carl Linnaeus, 1753

Veronica polita hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Plantaginaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Veronica polita hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di i Plantaginaceae. Si caratterizeghja da piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 20 à 50 centimi. I casci sò upposti, uvali à lanceulati, incù marghjini dintati. I fiora sò chjuchi, di culori turchinu pallidu à viulinu, ragruppati in gaspi longu à i piccioli. I frutti sò capsuli cuntinendu numarosi graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Veronica polita hè urighjinaria d'Auropa, ind'edda hè largamenti sparta. Omu a trova par u più in i pratulini umiti, i paduli, i bordi di corsi d'acqua è i loca umiti. Pò ancu essa prisenti in i giardini è i spazii urbani.

Veronica polita hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Veronica polita hè una pianta vivaci chì fiurisci da maghju à sittembri. Si ripraduci par u più par via di graneddi, chì sò spargugliati da u ventu o l'animali. 'Ssa spezia hà una crescita rapita è pò furmà culonii densi. Hè adattata à i terri umiti è tullareghja bè i cundizioni di debuli luminusità.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Veronica polita hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : - Veronica beccabunga var. polita - Veronica beccabunga subsp. polita - Veronica beccabunga f. polita

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Veronica polita hè una spezia rilativamenti cumuna è ùn hè micca cunsidarata com'è minacciata. Eppuri, a distruzzioni di u so ambienti naturali, in particulari in raghjoni di l'assiccamentu di i zoni umiti, pò custituiscia una minaccia pà a so sopravvivenza. Hè dunqua impurtanti di prisirvà l'ambienti apprupriati par assicurà a cunsirvazioni di 'ssa pianta.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]