Verbascum sinuatum

À prupositu di Wikipedia
Verbascum sinuatum
Verbascum sinuatum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Lamiales
Famiglia Scrophulariaceae
Generu Verbascum
Nome binuminale
Verbascum sinuatum
Carl Linnaeus, 1753

Verbascum sinuatum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Scrophulariaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Verbascum sinuatum hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Scrophulariaceae. Si distingue da u so picciolu rittu, pudendu aghjunghje un'altezza da 1 à 2 metri, è e so foglie verde è dentate. I fiori di 'ssa spezia sò ragruppati in gaspe dense è prisentanu un culore giallu vivu, incù stamine spurghjente.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Originariu d'Europa, Verbascum sinuatum hè largamente spartu in e rigione mediterranie, in particulare in Spagna, in Italia è in Grecia. Omu pò ancu truvà lu in certe parte di l'Africa Nordu è Mediu Oriente. 'Ssa pianta priferisce l'ambienti assuliati è e terre belle assiccate.

Verbascum sinuatum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Verbascum sinuatum hè una pianta à ciculu di vita biennale. Mentre a so primu annu, sviloppa una rusetta basale di foglie chì li permette d'accumulà e riserve nutritive. Di veranu di u so sicondu annu, a pianta produce un picciolu fiurale robustu chì porta i fiori. L'impullinazione hè per u più assicurata da l'insetti, attratti da u nettare è l'amacu abundante di a pianta.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Verbascum sinuatum hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altri sinonimi, tali Verbascum sinuosum è Verbascum undulatum. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà 'ssa pianta, ma sò avale cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Benchì Verbascum sinuatum ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di surviglià è di prisirvà e zone induve 'ssa pianta hè prisente cù u fine di mantene a so diversità genetica è u so rollu eculogicu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]