Urtica membranacea

À prupositu di Wikipedia
Urtica membranacea
Urtica membranacea
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Rosales
Famiglia Urticaceae
Genaru Urtica
Nomu binuminali
Urtica membranacea
Carl Linnaeus, 1753

Urtica membranacea hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Urticaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Urtica membranacea hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di l'Urticaceae. Si distingui da i so casci larghi è smilzi, chì sò ricuparti di pela fuculenti. 'Ssi pela cuntenini una sustanza irritanti chì pruvucheghja gratta è russori quand'eddi entrini in cuntattu incù a peddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè largamenti sparta in Auropa, in Asia è in Africa subrana. Omu a trova par u più in i zoni umiti, tali i paduli, i vadini è i lavi. Pò ancu crescia in i pratulini è i furesti umiti.

Urtica membranacea hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Urtica membranacea hè una pianta dioica, ciò chì significheghja ch'edda hà individui masci è femini distinti. Si ripraduci par u più par via di dispersioni di i graneddi, chì sò traspurtati da u ventu o l'animali. I fiora di 'ssa pianta sò chjuchi è virdicci, ragruppati in infiuriscenzi pindenti.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Urtica membranacea hè ancu cunnisciuta sottu à u nomu scentificu Urtica dioica subsp. membranacea. Hè stata discritta pà a prima volta da u butanistu Carl Linnaeus in u 1753. Frà i sinonimi di 'ssa spezia, si trova Urtica dioica var. membranacea è Urtica dioica f. membranacea.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Urtica membranacea ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, pò essa affittata da a distruzzioni di u so ambienti naturali. L'attività umani tali l'assiccamentu di i zoni umiti è l'urbanisazioni poni riducia i pupulazioni di 'ssa pianta. Hè dunqua impurtanti di prisirvà l'ecusistemi ind'edda si trova cù u fini di garantiscia a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]