Urtica dioica

À prupositu di Wikipedia
Urtica dioica
Urtica dioica
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Rosales
Famiglia Urticaceae
Genaru Urtica
Nomu binuminali
Urtica dioica
Carl Linnaeus, 1753

Urtica dioica hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Urticaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Urtica dioica, ancu cunnisciuta sottu u nomu di urticula dioica, hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di l'Urticaceae. Si distingui da i so fogli upposti, dintati è ricuparti di pela fuculenti. I piccioli di 'ssa pianta poni aghjunghja un'altezza da 1 à 2 metri. I fiora di l'urticula dioica sò chjuchi, virdicci è ragruppati in infiuriscenzi pindenti.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

L'urticula dioica hè urighjinaria di l'emisferu nordu, è hè prisenti in numarosi righjoni di u mondu. Omu a trova in particulari in Auropa, in Asia, in America subrana è in Africa subrana. 'Ssa pianta affizziuneghja i terri ricchi d'azotu è l'ambienti umiti tali i pratulini, l'arici di furesti è i bordi di corsi d'acqua.

Urtica dioica hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

L'urticula dioica hè una pianta vivaci chì si ripraduci par u più in via vegetativa grazia à i so rizomi suttarranii. Pò ancu diffonda si par via di graneddi, chì sò spargugliati da u ventu. I pela fuculenti prisenti annantu à i casci è i piccioli di l'urticula dioica cuntenini una sustanza irritanti chjamata istamina, chì pruvucheghja gratta è russori quandu edda entri in cuntattu incù a peddi.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

L'urticula dioica apparteni à u genaru Urtica, chì ragruppa parechji spezii d'urticuli. Frà i sinonimi di Urtica dioica, si trova Urtica major, Urtica galeopsifolia è Urtica procera. 'Ssa pianta hè stata discritta par a prima volta da u butanistu svidesu Carl von Linné in u 1753.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

L'urticula dioica hè una pianta cumuna è largamenti sparta, ciò chì li cunfarisci un statutu di priaccupazioni minori in termini di cunsirvazioni. Hè à spessu cunsidarata com'è una gattiva arba invadenti in i giardini è i culturi, ma prisenta ancu avantaghji eculogichi. Difatti, l'urticula dioica hè una pianta ospiti par numarosi insetti, è i so casci sò apradati com'è nutrimentu da certi spezii di sbarabattuli. Di più, 'ssa pianta pussedi prubità midicinali ed hè apradata in l'appruntera di tisani è di rimedii tradiziunali.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]