Tringa erythropus

À prupositu di Wikipedia
Tringa erythropus
Tringa erythropus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Charadriiformes
Famiglia Scolopacidae
Generu Tringa
Nome binuminale
Tringa erythropus
Peter Simon Pallas, 1764Carl Linnaeus, 1758

Tringa erythropus hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di i Scolopacidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Tringa erythropus hè una spezia di biccazzinu appartinendu à a famiglia di i Scolopacidae. Hè di taglia media, misurendu trà 29 è 31 cm di longu è avendu una largura da 61 à 67 cm. U so pesu varieghja trà 121 è 205 g. In piumaghju nuzziale, inarbureghja un abitu neru, incù rispechji verdi annantu à e parte superiore è tacche bianche annantu à u cudrione è a coda. In piumaghju inguernale, u so piumaghju diventa grisgiu o brunu, incù e parte inferiore più chjare. E so zampe è u so bizzicu sò rossi rossi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Tringa erythropus si riproduce in Eurasia, dapoi l'Islanda è u nordu di a Scandinavia sinu à u nordu di a China è à u Giappone. Inguerna in u sudu di l'Europa, in Africa suprana, in Asia di u sudestu è in Australia.

Tringa erythropus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Tringa erythropus si ciba d'insetti, di varmi, di crustacei è di molluschi ch'ellu trova in i mezi umiti, cum'è i lavi, i stagni, i paduli è i risaghji. Caccighjeghja marchjendu pianamente in acqua pocu prufonda o spizzichendu in a fanga.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Tringa erythropus hè stata discrittu da u naturalistu svedese Carl von Linné in u 1758. I so sinonimi inchjudenu Tringa melanoleuca, Tringa fulva è Tringa intermedia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Tringa erythropus hè classificatu da l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN) cum'è spezia di preoccupazione minore. A so pupulazione hè stimata à 1,2 milione d'individui è hè cunsiderata cum'è stabile.

E principale minacce chì pesanu annantu à 'ssa spezia sò a perdita è a digradazione di u so ambiente, a polluzione è a caccia illegale.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]