Stellaria nemorum

À prupositu di Wikipedia
Stellaria nemorum
Stellaria nemorum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Caryophyllaceae
Generu Stellaria
Nome binuminale
Stellaria nemorum
Carl Linnaeus, 1753

Stellaria nemorum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Caryophyllaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Stellaria nemorum hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Caryophyllaceae. Si distingue da i so piccioli smilzi è pasciulanti, pudendu aghjunghje un'altezza da 20 à 40 centimi. E so casce sò opposte, ovale è appena pinzute à l'estremità. I fiori di Stellaria nemorum sò chjuchi, bianchi è ragruppati in infiuriscenze terminale. Ogni fiore pussede cinque petali prufundamente divisi, dendu l'imprissione d'avè deci petali.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Stellaria nemorum hè una spezia indigena di l'emisferu nordu, prisente in numerose rigione d'Europa, d'Asia è d'America suprana. Si scontra per u più in e fureste umite, l'arici, e pratuline è e zone muntose. 'Ssa pianta affizziuneghja e terre ricche di materia organica è appena acide.

Stellaria nemorum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Stellaria nemorum hè una pianta vivace chì si riproduce per u più per via di granelli. A fiuritura hà locu di veranu è d'istate, attirendu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I granelli sò spergugliati da u ventu o da l'animali. 'Ssa spezia hà una crescita relativamente rapida è pò furmà vaste culonie in ambienti favurevuli.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Stellaria nemorum hè u nome scentificu accittatu di 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altre sinonimi, tali Stellaria nemorum subsp. nemorum è Alsine nemorum. 'Ssi nomi sò usati in certe classifiche tassunomiche alternative.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Stellaria nemorum hè una pianta relativamente cumuna è ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione, à l'agricultura intensiva o à altre attività umane. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone furestiere è e pratuline induve 'ssa spezia si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]