Stabat Mater Dolorosa

À prupositu di Wikipedia
Rogier van der Weyden (c. 1460).

Stabat Mater (traduzzione da u latinu : A Matre si tenia arritta) hè una siquenza cumposta à u XIIIu seculu è attribuita à u franciscanu talianu Jacopone da Todi.[1]

Com'è a maiò parte di e sequenze, hè stata esclusa da a liturgia in a norma di u Missale rumanu fissata da u Cunciliu di Trenta (1570), ma hè statu riintigrata in u 1727. Hè cusì oghje a quinta è ultima di e siquenze auturizate.

U testu di a siquenza evucheghja a suffrenza di Maria à u mumentu di a crucifissione di u so figliolu Ghjesù Cristu. Marc Honegger u difinisce cusì : " puema in rima di vinti terzini di trè virsetti cilibrendu a cumpassione di a Verghjine per i dulori di u so figliolu crucifissatu ". Maria ci hè prisintata più com'è una donna chì soffre ch'è com'è a righjina di u celu.

U titulu hè simpliciamente un incipit, e prime parole di Stabat Mater dolorosa, u so prima virsettu, chì omu pò traduce cusì : " A Mamma si tenia arrittu, dugliosa... ". I terzini 1 è 2 facenu riferimentu à una prufezia biblica di Simeone, fatta à a Vergine mentre a Prisintazione à u Tempiu di Ghjesù, quaranta ghjorni dopu a so nascita : "È tù stessu, u to core serà infilzatu da una spada. Cusì seranu svilati i pinsamenti sicreti di un grande numeru." (Lucca, II, 35). I terzini 3 à 7 prisentanu una cuntimplazione di e suffrenze di a Vergine : "Cum'ella era trista, annientata, / A donna trà tutte binidetta...". I terzini 9 à 18 sò una prighera chì chere à a Vergine di unisce ci à a so suffrenza : "O Mamma, fonte di tennerezza...". I dui ultimi terzini sò una prighera à Cristu : "O Cristu, à l'ora di parte...".

'Ssu puema latinu medievale hè à spessu cunsideratu cum'è a sprissione classica di una nuvella forma di pietà, più empatica è emutiva, caratteristica di a fine di u Medievu. L'afflizzione n'hè u tema cintrale. U cridente hè più capace à risente u so dulore umanu di a mamma ch'è quellu di u figliolu d'essenza divina, ma dinù di natura divina.

U tema di a Mater dolorosa s'iscrive dinù in a splusione di a divuzione mariale, promossa in particulare da l'ordine di i fratelli minori. A festa assuciata à 'ssa siquenza hè quella di Notre-Dame di i dulori, ogettu di una divuzione particulare chì s'instaureghja à a fine di u XVu è à u principiu XVIu seculu in a teulugia di a Contra Riforma, induve i Gesuiti averanu un grande rollu.

'Ssa festa era cilibrata per u più da i serviti di Maria à u XVIIu seculu. Fubbe stesa à a Chjesa sana in u 1814 (hè stata fissata à u 15 di sittembre in u 1912).

U tema riligiosu di u Stabat Mater hè statu messu in musica da parechji cumpusitori, è illustratu da numerosi pittori.

Stabat Mater Dolorosa[mudificà | edità a fonte]

Stabat Mater dolorosa
Juxta crucem lacrimosa
dum pendebat Filius.

Cuius animam gementem,
contristatam et dolentem,
pertransivit gladius.

O quam tristis et afflicta
fuit illa benedicta
Mater Unigeniti.

Quæ mœrebat et dolebat,
Pia Mater cum videbat
Nati pœnas incliti.

Quis est homo qui non fleret,
Matrem Christi si videret
in tanto supplicio?

Quis non posset contristari,
Christi Matrem contemplari
dolentem cum Filio?

Pro peccatis suæ gentis
vidit Iesum in tormentis
et flagellis subditum.

Vidit suum dulcem natum
morientem desolatum,
dum emisit spiritum.

Eia Mater, fons amoris,
me sentire vim doloris
fac, ut tecum lugeam.

Fac ut ardeat cor meum
in amando Christum Deum,
ut sibi complaceam.

Sancta Mater, istud agas,
Crucifixi fige plagas
cordi meo valide.

Tui nati vulnerati,
tam dignati pro me pati,
pœnas mecum divide.

Fac me tecum pie flere,
Crucifixo condolere,
donec ego vixero.

Iuxta crucem tecum stare,
et me tibi sociare
in planctu desidero.

Virgo virginum præclara,
mihi iam non sis amara:
fac me tecum plangere.

Fac ut portem Christi mortem,
passionis fac consortem,
et plagas recolere.

Fac me plagis vulnerari,
fac me cruce inebriari,
et cruore Filii.

Flammis ne urar succensus
per te Virgo, sim defensus
in die judicii

Christe, cum sit hinc exire,
da per Matrem me venire
ad palmam victoriae.

Quando corpus morietur,
fac ut animæ donetur
Paradisi gloria.

Amen ! In sempiterna sæcula. Amen.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]