Spergularia rubra

À prupositu di Wikipedia
A rinaghjola rossa
Spergularia rubra
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Caryophyllaceae
Generu Spergularia
Nome binuminale
Spergularia rubra
Jan Svatopluk Presl, 1819

A rinaghjola rossa (Spergularia rubra) hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Caryophyllaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A rinaghjola rossa hè una pianta erbacea annuale appartinendu à a famiglia di e Caryophyllaceae. Si caratterizeghja da piccioli smilzi è ramificati pudendu aghjunghje un'altezza da 10 à 30 centimi. E so casce sò lineare, opposte è di culore verde. I fiori di Spergularia rubra sò chjuchi è di culore rusulatu vivu, ragruppati in infiuriscenze terminale. I frutti sò capsule cuntinendu numerose granelli.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A rinaghjola rossa hè una spezia largamente sparta in e rigione timperate di l'emisferu nordu. Omu a trova per u più in Europa, in Asia è in America suprana. Culunizeghja e terre rinose, e dune custiere, e pratuline è i bordi di stradoni.

A rinaghjola rossa hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A rinaghjola rossa hè una pianta adatta à l'ambienti secchi è poveri in nutrimenti. Pussede radiche pocu prufonde chì li permettenu di coglie l'acqua è i nutrimenti necessarii à a so sopravvivenza. 'Ssa spezia hè capace à riproduce si prestu grazia à a so capacità à produce numerosi granelli. A fiuritura hà locu da maghju à sittembre, attirendu cusì l'insetti inamacatori.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Spergularia rubra hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Spergularia media, Spergularia rubra subsp. media, Spergularia rubra var. media. 'Ssi nomi sò stati usati in u passatu per designà variazione di 'ssa pianta, ma sò avale cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A rinaghjola rossa hè una spezia cumuna è largamente sparta, ciò chì li cunferisce un statutu di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale da l'urbanisazione è l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]