Sisymbrium officinale

À prupositu di Wikipedia
Sisymbrium officinale
Sisymbrium officinale
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Brassicales
Famiglia Brassicaceae
Genaru Sisymbrium
Nomu binuminali
Sisymbrium officinale
Giovanni Antonio Scopoli, 1792

Sisymbrium officinale hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Brassicaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Sisymbrium officinale hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di i Brassicaceae. Hè carattarizata da piccioli ritti, pudendu aghjunghja un'altezza da 30 à 80 centimi. I so casci sò alterni, pinnati è dintati, incù lobi stretti. I fiora, di culori giaddu pallidu, sò ragruppati in gaspi terminali. I frutti sò siliquetti liniari, cuntinendu numarosi graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Sisymbrium officinale hè urighjinariu d'Auropa è d'Asia uccidentali, ma s'hè spartu in numarosi righjoni di u mondu. Omu u trova in particulari in America subrana, in Australia è in Nova Zilanda. 'Ssa pianta cresci di regula in i zoni disturbati, tali i bordi di stradona, i tarreni abbandunati è i campi abbandunati.

Sisymbrium officinale hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Sisymbrium officinale hè una pianta à ciculu di vita annuali. Fiurisci da maghju à sittembri, pruducendu numarosi fiora chì attirani l'insetti inamacatori. I graneddi sò spargugliati da u ventu è poni firmà campivi in a terra mentri parechji anni. 'Ssa pianta hè adattata à cundizioni di crescita varii è pò tullarà i terri povari in nutrimenti.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Sisymbrium officinale apparteni à u genaru Sisymbrium, chì cumprendi circa 100 spezii. Hè statu discrittu par a prima volta da Carl Linnaeus in u 1753. Frà i sinonimi di 'ssa pianta, si trova Erysimum ufficinali è Sisymbrium ufficinali var. glabrum.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Sisymbrium officinale hè cunsidaratu com'è una spezia invadenti in numarosi righjoni di u mondu. A so capacità à culunizà prestu i zoni disturbati pò caghjunà a supprissioni di i spezii indigeni è a mudifica di l'ecusistemi. Hè dunqua impurtanti di surviglià è di cuntrullà a so prupagazioni. In certi righjoni, misuri di gistioni sò missi in campu pà limità u so impattu annantu à a biudiversità lucali.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]