Silene latifolia

À prupositu di Wikipedia
A lingua d'acellu
Silene latifolia
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Caryophyllaceae
Generu Silene
Nome binuminale
Silene latifolia
Jean Louis Marie Poiret, 1789

A lingua d'acellu (Silene latifolia) hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Caryophyllaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A lingua d'acellu hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Caryophyllaceae. Si distingue da i so fiori bianchi dillicati è u so frundame verde vivu. 'Ssa spezia pò aghjunghje un'altezza andendu da 30 à 80 centimi, incù i piccioli ritti è ramificati. E casce sò ovale è opposte, misurendu à l'incirca 5 à 10 centimi di longu. I fiori sò ragruppati in infiuriscenze terminale, furmendu gaspe dense. Ogni fiore iprisenta cinque petali bianchi è cinque sepali verdi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A lingua d'acellu hè originaria d'Europa, ma s'hè largamente sparta in altre rigione di u mondu, in particulare in America suprana, in Asia è in Australia. Hè cunsiderata cum'è una spezia invadente in certe rigione induv'ella pò fà cuncurrenza à e spezie indigene.

A lingua d'acellu hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta hè una spezia ermafrodita, ciò chì significheghja ch'è ella pussede à tempu organi riproduttori masci è femine. L'impullinazione hè per u più assicurata da l'insetti, tali l'ape è e farfalle, chì sò attratti da u nettare produttu da i fiori. I granelli sò dopu spergugliati da u ventu o traspurtati da l'animali.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Silene latifolia hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altre nomi, tali Melandrium album è Silene alba. 'Ssi nomi sò cunsiderati cum'è sinonimi di Silene latifolia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Benchì A lingua d'acellu ùn sia micca cunsiderata cum'è una spezia in priculu, a so prupagazione rapida in certe rigione pò avè cunsequenze negative annantu à l'ecusistemi lucali. In certi casi, pò suppiantà e spezie indigene è disturbà l'equilibriu eculogicu. Hè dunque impurtante di surviglià è di gistisce attentamente a prisenza di 'ssa pianta per privene eventuali prublemi ambientali.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]