Vai al contenuto

Serinus serinus

À prupositu di Wikipedia
U canarinu salvaticu
Serinus serinus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Passeriformes
Famiglia Fringillidae
Generu Serinus
Nome binuminale
Serinus serinus
Carl Linnaeus, 1766

U canarinu salvaticu (Serinus serinus) hè una spezia d'acellu chì face parte di a famiglia di i Fringillidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U canarinu salvaticu hè un picculu acellu appartinendu à a famiglia di i Fringillidae. Misura circa 11 à 12 centimi di lunghezza è pesa trà 12 è 16 grammi. U so piumaghju hè per u più giallu, incù tacche nere annantu à l'ale è a coda. I masci anu una testa è un senu giallu vivu, mentre ch'è e femine anu un culore più ternu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U canarinu salvaticu hè originariu d'Europa, d'Africa suprana è d'Asia occidentale. Omu u trova in una grande varietà d'ambienti, tali e fureste, i giardini, i parchi è e zone agricule. Hè dinù prisente in e rigione muntose insin'à un'altitudine di 2000 metri.

Serinus serinus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U canarinu salvaticu hè un acellu migratore parziale. Certe pupulazione sò sedentarie, mentre ch'è d'altre migranu versu rigione più calde durante l'inguernu. Si ciba per u più di granelli, di bucci è d'insetti. Custruisce u so nidu in l'arburi, i machjoni o e sepe, è a femina dipone di regula trà 3 è 6 ovi in u nidu.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U canarinu salvaticu appartene à u generu Serinus, chì ragruppa parechje spezie di serins. Hà dinù statu cunnisciutu sottu à u nome scentificu Carduelis serinus. Frà i sinonimi imprudati per designà 'ssa spezia, omu trova Serinus hortulanus, Serinus canarius è Serinus citrinella.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U canarinu salvaticu hè una spezia relativamente sparta è a so pupulazione hè cunsiderata cum'è stabile. Ùn hè micca attualmente minacciatu d'estinzione. Eppuru, certe pupulazione lucale ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale è a polluzione. E misure di cunsirvazione, tale a prutezzione di e zone di riproduzione è a sensibilisazione di u publicu, sò necessarie per assicurà a sopravvivenza à longu andà di 'ssa spezia.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]