Serapias parviflora

À prupositu di Wikipedia
Serapias parviflora
Serapias parviflora
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asparagales
Famiglia Orchidaceae
Generu Serapias
Nome binuminale
Serapias parviflora
Filippo Parlatore, 1837

Serapias parviflora hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Orchidaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Serapias parviflora hè una spezia di pianta erbacea appartinendu à a famiglia di l'Orchidaceae. Si distingue da i so fiori di piccula taglia, di circa 1 à 2 centimi di diamitru, ragruppati in infiuriscenze dense. I fiori sò di culore rusulatu à purpureu, incù petali è sepali stretti è lungarini. U labellu, parte inferiore di u fiore, hè trilobatu è prisenta mutivi pichjulati o striati.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè originaria di u bacinu mediterraniu, induv'ella hè largamente sparta. Omu a trova in particulare in Spagna, in Francia, in Italia, in Grecia è in Turchia. Priferisce l'ambienti assuliati è e terre calcarie, tali e pratuline, a machja è i prati asciutti.

Serapias parviflora hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Serapias parviflora hè una pianta vivace chì fiurisce di veranu, di regula trà aprile è ghjunghju. Si riproduce per u più in impullinazione cruciata, grazia à insetti tali l'ape è e farfalle chì trasportanu l'amacu da un fiore à l'altru. I granelli sò dopu dissiminati da u ventu.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Serapias parviflora hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Serapias cordigera, Serapias neglecta è Serapias parviflora subsp. neglecta. 'Ssi nomi sò stati usati in u passatu per designà variazione di 'ssa spezia, ma sò avale cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Benchì Serapias parviflora ùn sia micca cunsiderata cum'è una spezia in priculu criticu d'estinzione, face fronte à certe minacce. A distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva custituisce una di e principale preoccupazione. Di più, a cugliera eccessiva di 'ssa pianta per un usu ornamentale pò ancu avè un impattu negativu annantu à e so pupulazione. E misure di cunsirvazione, tale a prutezzione di l'ambienti è a sensibilisazione di u publicu, sò necessarie per assicurà a sopravvivenza di 'ssa spezia à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]