Scrophularia nodosa

À prupositu di Wikipedia
Scrophularia nodosa
Scrophularia nodosa
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Lamiales
Famiglia Scrophulariaceae
Generu Scrophularia
Nome binuminale
Scrophularia nodosa
Carl Linnaeus, 1753

Scrophularia nodosa hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Scrophulariaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Scrophularia nodosa hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Scrophulariaceae. Hè caratterizata da piccioli ritti, pudendu aghjunghje un'altezza da 1 à 2 metri. E casce sò opposte, ovale è dentate, misurendu à l'incirca 5 à 10 centimi di longu. I fiori sò ragruppati in infiuriscenze dense, di culore brunu o russicciu, è sò disposte in gaspe terminale. I frutti sò capsule cuntinendu numerose granelli.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Scrophularia nodosa hè originariu d'Europa è d'Asia occidentale. Omu a trova per u più in e rigione timperate, in particulare in Francia, in Alimagna, in Inghilterra, in Spagna è in Italia. Cresce di regula in e zone adumbrate, u longu di i fiumicelli, in i boschi è e pratuline umite.

Scrophularia nodosa hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Scrophularia nodosa hè una pianta vivace chì si prupaga per u più per via di i so granelli. Fiurisce da ghjunghju à sittembre, attirendu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I granelli sò spergugliati da u ventu è l'animali, favuriscendu cusì a culunisazione di nuvelli ambienti. 'Ssa pianta hè ancu capace à riproduce si in via vegetativa grazia à i so rizomi suttarranii.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Scrophularia nodosa hè u nome scentificu accittatu di 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Scrophularia aquatica, Scrophularia nodosa var. maritima, Scrophularia nodosa var. pubescens. Hè stata discritta per a prima volta da u botanistu svedese Carl von Linné in u 1753.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Scrophularia nodosa ùn hè micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata. Hè relativamente sparta in a so area di ripartizione naturale è ùn hè micca sottumessa à una prissione significativa duvuta à l'attività umana. Eppuru, a distruzzione di u so ambiente naturale, in particulare da l'assiccamentu di e zone umite, pò custituisce una minaccia putenziale per 'ssa pianta. Hè dunque impurtante di prisirvà l'ecusistemi induv'si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]