Ruta chalepensis

À prupositu di Wikipedia
Ruta chalepensis
Ruta chalepensis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Sapindales
Famiglia Rutaceae
Generu Ruta
Nome binuminale
Ruta chalepensis
Carl Linnaeus, 1767

Ruta chalepensis hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Rutaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Ruta chalepensis hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Rutaceae. Si caratterizeghja da piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. E so casce sò pennate, di culore verde scuru, è sgaghjanu un odore caratteristicu quandu omu e ciccia. I fiori di Ruta chalepensis sò chjuchi, di culore giallu pallidu, ragruppati in cuccule terminale. I frutti sò capsule cuntinendu picculi granelli.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Ruta chalepensis hè originaria di a rigione mediterrania, ma s'hè largamente sparta in altre rigione di u mondu. Omu a trova in particulare in Europa, in Africa suprana, in u Mediu Oriente è in Asia occidentale. 'Ssa pianta cresce per u più in e zone pitricose, i terreni aridi è i bordi di strette.

Ruta chalepensis hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Ruta chalepensis hè una pianta adatta à i climi caldi è asciutti. Hè capace à resiste à timperature elevate è à i periodi di sicchina prulungati. 'Ssa pianta si riproduce per u più per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu o da animali. Pò ancu diffonde si per via di calature.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Ruta chalepensis hè u nome scentificu accittatu per 'ssa pianta. Hè ancu cunnisciuta sottu à altre nomi, tali Ruta graveolens var. chalepensis è Ruta angustifolia. 'Ssi sinonimi sò imprudati in certi opere di riferimentu o da botanisti spicializati.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Ruta chalepensis ùn hè micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata. Hè largamente sparta è a so pupulazione hè stabile in a maiò parte di e so arie di ripartizione. Eppuru, certe pupulazione lucale ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione o à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce naturalmente cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]