Ranochja sarda

À prupositu di Wikipedia
A ranochja sarda
Hyla sarda
Classificazioni scentifica
Regnu Animalia
Divisioni Chordata
Classa Amphibia
Ordini Anura
Famiglia Hylidae
Genaru Hyla
Nomu binuminali
Hyla sarda
Linnaeus, 1753

A ranochja sarda (Hyla sarda De Betta, 1853) hè un anfibiu di l'ordini di l'Anuri, endemicu di a Sardegna, di a Corsica è di l'Arcipelagu Tuscanu.[1]

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

A ranochja sarda hè a più chjuca di i ranochji, incù u corpu generalamenti longu à u massimu 4 centimi, raramenti finu à 5 centimi. A testa hè corta è larga, pocu staccata da u restu di u corpu, incù l'ochja maiori è spurghjenti. I masci t'ani in currispundenza di a vola u saccu vucali, riconoscibile ancu quand'eddi ùn cantani micca par a prisenza di numarosi ripiigamenti cutanei. I dita t'ani dilatazioni à ventosa chì parmettini d'aderiscia è d'arrampicà si annantu à una superficia qualunqua.

A peddi hè tisgia, incù una culurazioni par u più verdi lucicanti, più o menu scura, ma à spessu incù i tacchi annantu à u dossu grisgi o niricci o ancu verdi più scuri. A vola è u ventri sò bianchi. Annantu à i lati si scegli una fascia nera chì parti da i nari finu à u fiancu, attravirsendu l'ochji. Cuntrariamenti à a ranochja taliana, quidda sarda ùn prisenta micca a dirivazioni dursali di a strisica nera. A striscia hè inoltri pocu burdata di biancu.

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

L'adultu hè insettivoru, u capaccionu hè par u più detritivoru. L'adultu hà abitudini nutturni, di ghjornu si ni stà annantu à a vegetazioni bassa (machja è arbusti) in i loca adumbrati. Nonustanti a vita privalintamenti arburicula, campa in prussimità di l'acqua, vicinu à stagni o corsi d'acqua. Rispettu à l'altri ranochji, supporta megliu longhi periodi di sicchina è risisti ancu di più à l'alti tinori di salinità di l'acqua. Si ripruduci una volta à l'annu, incù una staghjoni chì principia à a fini di l'inguernu è cuntinueghja finamenti à u principiu di l'istatina, incù un'intensità massima d'aprili è di maghju. Mentri sta staghjoni i masci grachjani in coru chjamendu i femini à l'accuppiamentu. U grachju di a ranochja sarda hè forti è acutu ed hà un ritmu più rapitu rispettu à i ranochji cumuni (Hyla intermedia è Hyla arborea). L'accuppiamenti ani locu duranti l'ori nutturni in l'acqua è l'ova sò diposti frà a vegetazioni sutterania, in massareddi ghjilatinosi. Una femina pò dipona finu à un migliaiu d'ova. A sbucciata di l'ova avveni dopu à circa dui sittimani è u sviluppu larvali si compii in circa trè mesa o pocu menu. I ghjovani adulti ani una lunghezza di circa 1,5 cm.

Distribuzioni è ambienti[mudificà | edità a fonte]

A ranochja sarda vivi in Corsica, Sardegna, Isula d'Elba è Capraia. Hè inoltri prisenti in parechji isuli minori di a Corsica (Isula Cavaddu, Lavezzu è ancu l'Isuli Sanguinari) è di a Sardegna (Isula di San Petru, A Matalena, Caprera). Sò prifiriti l'ambienti di pianura è di cuddina è ùn si trova aldilà di 1000 metri d'altezza. Spezia moltu cumuna, si ritrova in qualsiasi ambienti purch'eddi fussini prisenti i fonti d'acqua, ancu un vulumu riduttu è di carattaru effimeru. Si adatta ancu à l'ambienti antrupizati, tanti residenziali ch'è agriculi.

Statu di cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Nonustanti u fattu ch'edda hè cunsidarata una spezia sempri cumuna è abundantamenti diffusa, a ranochja sarda pò essa minacciata par via di a riduzioni di l'ambienti naturali è di l'incendii. U statutu di prutizzioni hè difinitu da a Direttiva di l'Unioni Auropea n. 43 di u 1992.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruveni in parti da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.