Poa bulbosa

À prupositu di Wikipedia
Poa bulbosa
Poa bulbosa
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Poales
Famiglia Poaceae
Genaru Poa
Nomu binuminali
Poa bulbosa
Carl Linnaeus, 1753

Poa bulbosa hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Poaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Poa bulbosa hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di i Poaceae. Pò aghjunghja un'altezza da 30 à 60 cm è pussedi fogli piani è stretti, misurendu circa 10 à 20 cm di lunghezza. I piccioli sò cavi è portani spighi di fiora verdi o viuletti.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Poa bulbosa hè urighjinaria d'Auropa è d'Asia, ma hè stata intradutta in numarosi righjoni di u mondu, in particulari in America subrana, in Australia è in Nova Zilanda. Cresci in i pratulini, i campi, i bordi di stradonu è i tarreni senza culturi.

Poa bulbosa hè prisenti in Corsica ed hè cumuna.[1]

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Poa bulbosa hè stata discritta par a prima volta da Carl von Linné in u 1753. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Poa bulbosa var. vivipara, Poa bulbosa var. commutata, Poa bulbosa var. pratensis è Poa bulbosa var. pumila.

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta si ripraduci par u più in via vegetativa, grazia à i so rizomi suttarranii. I rizomi li parmettini di furmà toppi densi, ciò chì li cunferisci una capacità di culunisazioni rapita. A fiuritura hà locu di branu è d'istati, è i graneddi sò spargugliati da u ventu. Poa bulbosa hè una pianta resistenti, capaci à sopravviva in cundizioni ambientali difficiuli tali i terri povari in nutrimenti è i climi freti.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Poa bulbosa ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, pò divintà invadenti in certi righjoni è caghjunà prublemi eculogichi. Pò ancu essa nucibuli pà l'agricultura par via di a so capacità à furmà bulbi suttarranii chì poni essa difficiuli à eliminà. Eppuri, hè ancu usata com'è pianta da alimentu par u bistiamu in certi loca.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]