Piptatherum miliaceum

À prupositu di Wikipedia
Piptatherum miliaceum
Piptatherum miliaceum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Pinopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Poales
Famiglia Poaceae
Generu Piptatherum
Nome binuminale
Piptatherum miliaceum
Ernest Cosson, 1851

Piptatherum miliaceum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Poaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Piptatherum miliaceum hè una spezia di pianta erbacea appartinendu à a famiglia di e Poaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti, pudendu aghjunghje un'altezza da 30 à 80 centimi. E so casce sò lineare, strette è misuranu trà 10 è 30 centimi di longu. L'infiuriscenze sò pannochje lene, cumposte da fiurarelli disposti in spighe. I fiori sò di regula di culore biancu o appena rusulati.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè originaria di e rigione timperate d'Europa, d'Asia è d'Africa suprana. Omu a trova per u più in e pratuline, i campi cultivati è i bordi di stradoni. Hè ancu prisente in certe rigione d'America suprana, induv'ella hè stata introdutta.

Piptatherum miliaceum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Piptatherum miliaceum hè una pianta annuale chì si riproduce per via di granelli. Fiurisce di regula da ghjunghju à aostu. I granelli sò spergugliati da u ventu, ciò chì prupizia a so prupagazione in nuvelle zone. 'Ssa pianta hè adattata à cundizione di sicchina è pò sopravvive in e terre povere in nutrimenti.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Piptatherum miliaceum hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Stipa miliacea, Piptatherum miliaceum var. miliaceum, Piptatherum miliaceum var. pilosum, Piptatherum miliaceum var. pubescens.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Benchì Piptatherum miliaceum ùn sia micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè impurtante di prisirvà e pratuline è e zone naturale induve 'ssa pianta si trova cù u fine di mantene a so biodiversità è u so rollu eculogicu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]