Pincionu
U pincionu | ||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
![]() Fringilla coelebs (u masciu) | ||||||||||||||
Classificazione scentifica | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
Nome/u binominale/i | ||||||||||||||
Fringilla coelebs Linnaeus, 1758 | ||||||||||||||
![]() U pincionu |

U pincionu (o pincione) (Fringilla coelebs) hè un aceddu chì faci partita di a famiglia di i Fringillidae.
In Corsica[mudificà | edità a fonte]
U pincionu hè prisenti in tutta a Corsica. Hè ancu chjamatu u pincilione o pinciò.
Esisti in Corsica una sottuspezia endemica di pincionu: Fringilla coelebs tyrrhenica.
Citazioni[mudificà | edità a fonte]
U pincionu hè statu mintuvatu calchì volta in a littreratura corsa. Par asempiu in i Canti d'aceddi di Monsignori Di La Fuata:
- La virdulina hè alegra è zimpineghja
- Sfringuiddeghja lu pincionu,
- È la quaglia squacquareghja:
- Tù la senti a capinera !
- in a puisia L'ortu di ziu di Marcu Ceccarelli:
- Tutti l’anni à a branata,
- Ci era un nidu di pincionu,
- Annant’à a mela granata,
- Ziffa à l’orlu di u strittonu,
- In a baracocca vicina,
- Un antru di cardalina
Rifarenzi[mudificà | edità a fonte]
- Della Foata, Paulu Matteiu, 1973, "Poesie Giocose in lingua vernacula della pieve d'Ornano"
- Thibault, Jean-Claude, Les oiseaux de Corse - L'aceddi di Corsica, PNRC, 1983 (in francesu)
- Versini, Saveriu, Parolle di Corsica, 2001, DCL
Liami[mudificà | edità a fonte]
- L'acelli - Les oiseaux, Ghjuvan Petru Battestini, Adecec, 1982
- U nomu turritanu di u pincionu, in Sardigna, hè aripintu)