Phalaris arundinacea

À prupositu di Wikipedia
Phalaris arundinacea
Phalaris arundinacea
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Poales
Famiglia Poaceae
Genaru Phalaris
Nomu binuminali
Phalaris arundinacea
Antoine Gouan, 1762

Phalaris arundinacea hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Poaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Phalaris arundinacea hè una pianta arbacea vivaci di a famiglia di i Poaceae. Pò aghjunghja un'altezza di 1,5 metru è pussedi casci longhi è stretti. I fiora sò ragruppati in spighi densi è cilindrichi, di culori verdi pallidu à biancu. I graneddi sò chjuchi è uvali.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Phalaris arundinacea hè urighjinaria d'Auropa, d'Asia è d'Africa subrana. Hè stata intradutta in America subrana è in Australia induva edda hè cunsidarata com'è una pianta invadenti. Cresci in i zoni umiti tali i paduli, i vadini è i lavi.

Phalaris arundinacea hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Phalaris arundinacea hè una pianta vivaci chì si sparghji par u più par via di rizomi suttarranii. 'Ssi rizomi li parmettini di furmà culonii densi, ciò chì ni faci una spezia cumpetitiva in i mezi umiti. A riproduzioni si faci da a produzzioni di graneddi, chì sò spargugliati da u ventu o l'acqua. A ghjirminazioni di i graneddi hè favurita da cundizioni umiti è timperaturi muderati.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Phalaris arundinacea hè stata discritta par a prima volta da Carl von Linné in u 1753. Esistini parechji sinonimi par 'ssa spezia, in particulari Phalaris canariensis, Phalaris caroliniana è Phalaris tuberosa.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Phalaris arundinacea hè cunsidarata com'è una pianta invadenti in certi righjoni di u mondu, in particulari in America subrana è in Australia. Pò furmà pupulamenti densi chì affocani l'altri pianti è disturbani l'ecusistemi lucali. Eppuri, hè ancu apradata com'è pianta furagera par u bistiamu è com'è pianta urnamintali in i giardini. Hè dunqua impurtanti di gistiscia a so crescita di manera rispunsevuli pà minimizà u so impattu annantu à l'ambienti.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]