Nyctalus lasiopterus

À prupositu di Wikipedia
Nyctalus lasiopterus
Nyctalus lasiopterus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Classa Mammalia
Ordine Chiroptera
Famiglia Vespertilionidae
Generu Nyctalus
Nome binuminale
Nyctalus lasiopterus
Heinrich Kuhl, 1817

Nyctalus lasiopterus hè una spezia di topu pinnutu chì face parte di a famiglia di e Vespertilionidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U Nyctalus lasiopterus hè una spezia di topu pinnutu appartinendu à a famiglia di e Vespertilionidae. Hè caratterizatu da a so taglia abbastanza grande, incù una largura pudendu aghjunghje 40 centimi è un pesu variendu trà 20 è 40 grammi. U so pilame hè brunu scuru annantu à u ventre, mentre ch'è u corpu hè più chjaru, di regula bisgiu o grisgiognu. E so orechje sò grande è attundate, incù una pellanzica alare nera chì si stende sinu à a basa di a coda.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Nyctalus lasiopterus hè prisente in parte assai di l'Europa, da u punente di a Russia à u punente di a Francia è di a Spagna. Omu u trova ancu in certe rigione d'Africa suprana è Mediu Oriente. 'Ssa spezia priferisce l'ambienti furestieri, in particulare e fureste di frunduti, ma pò ancu esse ossirvata in e zone urbane.

Nyctalus lasiopterus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U Nyctalus lasiopterus hè un animale nutturnu chì caccighjeghja per u più mentre a notte. Si nutrisce per u più d'insetti vulanti, tali e farfalle di notte, i culeotteri è e zinzale. Per caccighjà, usa a so eculucalisazione, emettendu ultrasoni chì li permettenu di lucalizà e so prede in l'oscurità. Mentre a ghjurnata, si riposa in e cavità d'arburi, i bastimenti abbandunati o e spaccature rucciose.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Nyctalus lasiopterus appartene à u generu Nyctalus, chì ragruppa parechje spezie di topi pinnuti. Hè ancu cunnisciutu sottu à u sinonimu Nyctalus noctula lasiopterus.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Nyctalus lasiopterus hè classificatu cum'è una spezia di preoccupazione minore da l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Bench'ellu possi esse affittatu da a perdita d'ambiente duvuta à a disfuristazione è à l'urbanisazione, a so pupulazione sembra stabile in a maiò parte di a so area di ripartizione. Eppuru, sforzi di cunsirvazione sò necessarii per prisirvà l'ambienti furestieri è garantisce a sopravvivenza di 'ssa spezia affascinante.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-Y. Courtois, D. Rist et G. Beuneux Les chauves-souris de Corse, Albiana, 2011

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Courtois, Rist & Beuneux (2011).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]