Neatostema apulum

À prupositu di Wikipedia
Neatostema apulum
Neatostema apulum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Boraginales
Famiglia Boraginaceae
Genaru Neatostema
Nomu binuminali
Neatostema apulum
Carl Linnaeus, 1753

Neatostema apulum hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Boraginaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Neatostema apulum hè una spezia di pianta arbacea appartinendu à a famiglia di i Boraginaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. I casci sò upposti, uvali à lanceulati, incù marghjini intrei. I fiora sò chjuchi, bianchi o appena rusulati, ragruppati in infiuriscenzi terminali. I frutti sò capsuli cuntinendu picculi graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Neatostema apulum hè endemica di u righjonu mediterraniu, par u più prisenti in u sudu di l'Auropa. Omu a trova in particulari in Italia, in Grecia, in iSpagna è in Turchia. Cresci in ambienti varii tali i pratulini, l'arici di furesti è i zoni rucciosi.

Neatostema apulum hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta arbacea hè vivaci, ciò chì significheghja ch'edda sopravvivi è fiurisci mentri parechji anni. Fiurisci di regula di branu è d'istatina, attirendu l'insetti inamacatori tali l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi sò spargugliati da u ventu o da animali chì si cibani di i frutti.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Neatostema apulum hè ancu cunnisciuta sottu à u sinonimu di Galium apulum. Faci parti di u genaru Neatostema, chì cumprendi parechji altri spezii simili. 'Ssu genaru hè strittamenti liatu à u genaru Galium, à u quali era in tempi di una volta culligatu.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Neatostema apulum ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia in priculu criticu d'estinzioni, faci fronti à certi minacci. A distruzzioni di u so ambienti naturali divuta à l'urbanisazioni è à l'agricultura intinsiva custituisci una di i principali priaccupazioni. Misuri di cunsirvazioni, tali a prutizzioni di i zoni ind'si trova è a sinsibilisazioni di u publicu à a so impurtanza eculogica, sò nicissarii par assicurà a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]