Medicago polymorpha

À prupositu di Wikipedia
Medicago polymorpha
Medicago polymorpha
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Fabales
Famiglia Fabaceae
Genaru Medicago
Nomu binuminali
Medicago polymorpha
Carl Linnaeus, 1753

Medicago polymorpha hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Fabaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Medicago polymorpha, ancu cunnisciuta sottu à u nomu cumunu di luserna pulimorfa, hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di i Fabaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti, pudendu aghjunghja un'altezza da 30 à 60 centimi. I so casci sò cumposti da trè fuglioli uvali è dintati, d'un culori verdi chjaru. I fiora, di culori giaddu vivu, sò ragruppati in gaspi densi à l'estremità di i piccioli. I frutti sò vaini cuntinendu parechji graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Urighjinaria di u bacinu mediterraniu, Medicago polymorpha si hè sparta in numarosi righjoni di u mondu. Omu a trova in particulari in Auropa, in Africa subrana, in Asia uccidentali, in Australia è in America subrana. 'Ssa pianta hà a capacità d'adattà si à diffarenti tipi di terri, ciò chì spiega a so larga ripartizioni giugrafica.

Medicago polymorpha hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Medicago polymorpha hè una pianta annuali chì si ripraduci par via di graneddi. Fiurisci di regula di branu è d'istatina, pruducendu numarosi fiora ricchi di nettaru. 'Ssi fiora attirani numarosi insetti inamacatori, tali l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi di Medicago polymorpha sò spargugliati da u ventu è poni firmà durmenti in a terra mentri parechji anni prima di ghjirminà.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Medicago polymorpha hè u nomu scentificu accittatu par 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Medicago denticulata, Medicago maculata, Medicago monantha è Medicago scutellata.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Medicago polymorpha hè cunsidarata com'è una spezia invadenti in certi righjoni ind'edda hè stata intradutta. U so adattamentu rapitu à diffarenti ambienti è a so capacità à pruducia numarosi graneddi li parmettini di culunizà prestu nuveddi ambienti, à discapitu di i spezii indigeni. In 'ssi righjoni, misuri di gistioni sò missi in campu par limità a so prupagazioni è prisirvà a biudiversità lucali.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]