Matthiola tricuspidata

À prupositu di Wikipedia
Matthiola tricuspidata
Matthiola tricuspidata
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Brassicales
Famiglia Brassicaceae
Genaru Matthiola
Nomu binuminali
Matthiola tricuspidata
Carl Linnaeus, 1753

Matthiola tricuspidata hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Brassicaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Matthiola tricuspidata hè una spezia di pianta arbacea appartinendu à a famiglia di i Brassicaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. I casci sò liniari, stretti è disposti di manera alterna longu à u picciolu. I fiora, di culori rusulinu à viulinu, sò ragruppati in gaspi densi in cima à a pianta. Ogni fiori pussedi quattru pitali è sei stamini.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè urighjinaria di i righjoni mediterranii, in particulari da u sudu di l'Auropa è di l'Africa subrana. Omu a trova par u più in i zoni custieri, i pratulini è i duni di rena. Matthiola tricuspidata hè ancu cultivata com'è pianta urnamintali in numarosi paesi.

Matthiola tricuspidata hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Matthiola tricuspidata hè una pianta annuali chì fiurisci di regula di branu è d'istati. Si ripraduci par via di graneddi chì sò spargugliati da u ventu. 'Ssa spezia hè adattata à i terri beddi assiccati è tullareghja cundizioni di sicchina mudarata. Hè ancu capaci à risista à tampiraturi elevati è à venti forti.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Matthiola tricuspidata hè ancu cunnisciuta sottu u nomu di Matthiola sinuata. 'Ssa pianta hè stata discritta par a prima volta da u butanistu francesu Jean-Baptiste Lamarck in u 1785. Apparteni à u genaru Matthiola, chì cumprendi circa 50 spezii di pianti à fiora.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Matthiola tricuspidata ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, certi pupulazioni poni essa affittati da a distruzzioni di u so ambienti naturali divuta à l'urbanisazioni è à l'agricultura intinsiva. Hè dunqua impurtanti di prisirvà i zoni induva 'ssa pianta cresci naturalamenti è di prumova a so cultura in quant'è pianta urnamintali par assicurà a so cunsirvazioni à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]